Redactor-șef: Alexandra Medaru

Editor: Sorana Maria Ilie 

Consultant literar: Andrei Iorga

Colaborator permanent: Robert C. Tökölyi (rubrica Restituiri biografice)

Despre echipă:

ALEXANDRA MEDARU (n. 1988; București) este scriitoare de literatură fantastică și realistă (proză, dramă, poezie), critic literar și editor, fiind redactor-șef al revistei P(RO)EZIA și colaborator permanent al e-revistei EgoPHobia unde conduce două rubrici, Arena culturală: cartea și filmul (în calitate de critic literar) și Lecturi potrivite / recomandate de Alexandra (în calitate de editor).

A publicat un volum liric, Demoni și demiurgi (Editura EIKON, 2017), poezie în volumele Orașele viitorului (Editura Pavcon, 2023), Generația O Mie de Semne (Casa de pariuri literare, 2022) și Tramvaiul Poeziei (Editura Paralela 45, 2019) și proză în antologiile Eroi fără voie (Ed. Millennium Books, 2015) și Centenarium StrING (Editura Tornada, 2018).

Are apariții de poezie, proză, studii critice, editoriale în publicațiile Apostrof, Argos, Echinox, eCreator.ro, EgoPHobia, Noise Poetry, O mie de semne, Parnas XXI, Postmodern, P(RO)EZIA, Puterea – Cotidian Național, Revista Online de SF&F Galaxia 42, Revista de povestiri, Revista de suspans, Select News, UtopIQa și pe platforma Queero. Amintim câteva lucrări semnificative: Păcatul (2013), Întâlnire cu un bărbat, un satir și un motan (2016), Gomes Leal – poet al Satanei sau al lui Hristos? (2016), A fi sau a nu fi scriitor… (2017), Ființele nopții din urmă (2017), Marea unire și cultura veșnicei influențe (2018), Henrik Ibsen – “Peer Gynt” (2019), Madona cu lacrimi de sânge (fragment, 2020), Simfonia ascunsă (fragment, 2021) sau Un vers ca o despărțire (2022). Poeme ale sale au fost traduse în limba spaniolă și limba engleză și publicate în Chile, Spania, Mexic și SUA.

În 2014 i s-a acordat Premiul al II-lea la Inspired – Concurs de idei, secțiunea Dramaturgie, pentru lucrarea Contrabandă-n alb și negru.

Blog personal: http://www.taramuridenicaieri.ro.

Andrei Iorga este pseudonimul sub care scriitorul de literatură fantastică Andrei Duduman (n. 1974) își compune și semnează poeziile.

A debutat în antologia „Eroi fără voie” (Ed. Millennium Books) în 2015 cu nuveleta omonimă căreia i s-a decernat premiul pentru cea mai bună povestire din 2015 în cadrul celei de-a treizeci și șaptea ediții a Convenției Naționale de Science Fiction, Romcon.

O serie de comentarii favorabile la adresa acesteia au fost făcute de scriitori și critici deopotrivă:

„Deocamdată, Duduman a fost publicat (în proză) doar printr-o povestire, Eroi fără voie, așa că nu e vreo exagerare când spun că nu-i consacrat încă. Totuși, acea povestire a fost atât de bună, încât m-a convins că el este Scriitorul Român de Fantasy (da, povestirea e science-fantasy, dar pe el îl percep ca scriitor de fantasy pur). Nu doar (potențial) cel mai bun dintre noi, ci singurul cu evidenta capacitate de a atinge fix acea cale de mijloc stil Sapkowski despre care vă spuneam. Este clar că poate crea o lume fantastică total originală, dar și credibilă, realistă și funcțională. La fel de complexă ca a lui Steven Erikson, dar fără stilul supra-încărcat – dimpotrivă, scriitura lui Duduman este tot atât de alertă pe cât e de captivantă. Andrei nu doar că poate scrie scene de luptă foarte bune și dialoguri naturale, dar și să le echilibreze cu narațiunea generală, cu descrieri bine dozate și cu excepționala sa atenție la detalii și subtilități culturale.”

(Miloș Dumbraci, scriitor)

„Una dintre mențiuni se referă chiar la invitatul nostru, Andrei Duduman, pe care îl felicit cu această ocazie pentru nuveleta sa Eroi fără voie lucrată în cadrul atelierului (de creative writing SF&F n.n) și care prezintă o lume absolut spectaculoasă, o lume extrem de complexă, comparabilă la modul cel mai serios cu lumea Dune a lui Frank Herbert. Chiar dacă este de o întindere mult mai mică, ne prezintă o lume creată în cele mai mici detalii, adică toate obiectele, animalele, ființele, conceptele, filosofia lumii respective sunt noi. Nu avem aceleași arme ca pe Pământ. Nu avem aceiași zei, nu avem aceleași obiecte, nu avem aceleași obiceiuri, nu avem nimic. Andrei s-a străduit până la cel mai detaliu să ofere o lume creată de la cap la coadă și nu numai că s-a străduit, dar a și reușit.”

(Oliviu Crâznic, scriitor și critic literar)

Andrei Iorga are apariții de versuri în publicațiile „EgoPHobia” și „Revista Online de SF&F Galaxia 42”.

În 2019 a publicat poezie în volumul colectiv „Tramvaiul Poeziei” (Editura Paralela 45, 2019), iar un an mai târziu a lansat volumul de debut „Versuri în chingi de fier”.

Activitatea scriitorului Andrei Iorga poate fi urmărită și pe pagina de Facebook: Andrei Iorga – Versuri în chingi de fier.

Robert Cristian Tökölyi (n. 1981) a studiat Istoria la Facultatea de Istorie din cadrul Universității Babes-Bolyai Cluj Napoca în perioada 2000-2004. A obținut titlul de doctor în Istorie, în anul 2013, în cadrul Institutului de Istorie „George Barițiu” Cluj, fiind profesor de Istorie la Baia Mare până în anul 2007. Din anul 2007 este funcționar public. Este preocupat de istorie contemporană, relații internaționale, biografie, probleme de gen. În general, cercetările sale au avut ca perioadă de referință, perioada interbelică dar nu numai și a publicat mai multe studii de istorie locală, atât pe plan local cât și în publicații de circulație națională. A publicat primul volum în anul 2012, la Baia Mare: „Alexiu Pokol. Viața și activitatea 1872-1935”, iar în anul 2019 a publicat teza de doctorat „Partidul și Femeia. O istorie a organizațiilor comuniste de femei din Nord-Vestul României 1945-1965”, la Cluj.

Sorana Maria Ilie (n. 2002, Buzău) este scriitoare de literatură contemporană (poezie, proză), student-filolog la Facultatea de Litere și Științe din Ploiești, editor și redactor de carte, colaborând în 2020 cu revista POV21, atât în calitate de editor cât și de jurnalist, cu autori precum Raluca Iacob (autoarea romanului „Păcate Arse”), Oana Nicoleta Boabeș (coordonatorul blog-ului „Petale de cerneală”).

A debutat în revista școlară „Metronom” din cadrul Colegiului Pedagogic „Spiru Haret” din Buzău în 2018 cu poezii și fragmente de proză scurtă. În 2022 a publicat primul volum de poezie, în limba engleză, „When the night stops falling” ( Amazon.co.uk, 2022), în prezent lucrând la un al doilea volum ce va completa seria și a unui volum despre impactul overthinking-ului asupra noastră. A colaborat cu reviste precum Proezia și eCreator, unde a publica poezii și fragmente de proză.

O serie de aprecieri și comentarii favorabile au fost făcute de bloggeri, scriitori și profesori universitari deopotrivă:

„Scrisul Soranei Ilie este un scris îndrăzneț, cărnos, vivace, care te seduce. Cuvintele, chiar și cele mai neobișnuite, i se supun, obediente, ca unui stăpân omnipotent, nu din cauză că le amețită, șfichiuindu-le biciul pe la urechi, ci tocmai pentru că le momește cu văpăi interioare. Vocabulele sunt chemate să irite retina, să ultragieze nasurile sensibile și să mângâie inimile dornice de adevăruri greu de rostit.
Ideile cuceresc prin ineditul imaginilor în care se toarnă. Magia incantatorie a textului care se naște dintr-un condei înzestrat nu este înzestrat pentru pudibonzi, ci pentru acei cititori avizi de dulcea otravă a cuvântului care naște lumi.”

                                                                       (Lucia Ispas, profesor universitar)

„Pe Sorana o cunosc de mai bine de 2 ani. Am avut ocazia să lucrez cu ea în ceea ce a privit manuscrisul cărții mele, „Scris în stele”. Este un editor și un beta-reader dedicat care are foarte multă răbdare să te învețe și să te ajute să îți perfecționezi lucrarea. De regulă, nu citesc poezii, dar „When the night stops falling” este un volum scris cu multă pasiune pe care l-aș citi de nenumărate ori fără să mă plictisesc.”

                                                                         (Oana Nicoleta Boabeș, Blogger)

„Scriitor fiind, mi-a fost mereu greu să mă rezum la cuvinte puține. Cu siguranță nu m-aș putea descrie într-un singur cuvânt, dar pot face asta cu Sorana. Cuvântul ei e artă. Sorana, în tot ceea ce face sau spune, e artă. Cuvintele pe care le așterne într-un ritm amețitor pe foaie te iau și te poartă în realități și în istorii știute, până atunci, doar de ea. Cuvintele ei sunt puternice și nu durează mult până să te acapareze. Scriitura ei dă dependență. Odată ce i-ai citit rândurile, dar și ceea ce se află printre ele, nu mai poți și nu mai vrei să ieși din lumea ei. În ceea ce-i privește contribuțiile ca editor, Sorana e încă tânără, dar face performanță din asta. Te citește de la început pe tine, autorul din spatele cuvintelor, apoi se transformă într-o prelungire a mâinilor și a minții tale, a cărei viziune o completează perfect pe a ta.”

                                                                                           (Raluca Iacob, scriitor)