Florentina Ionescu Ai învățat să-ți ascunzi dorul după rândurile scrise despre el. E dureros, dar funcționează. Îți dai seama după ce ai scris – din nou – că ți-a crescut glicemia. Emoții ieșind la suprafață prin celule. Cinci grame de dor de tata. Atât are un pliculeț de zahăr, când intri în panică în diminețile cu hipoglicemie. Iar când te-apuci să scrii despre el cu … Continuă să citești Să te văd mireasă
OANA FRENȚESCU Noaptea noaptea învelește toate simțurile rămase din rămășițele zilei cernute și scuturate până a doua zi. gânduri de sticlă se sparg fără zgomot. frigul se transformă în calorifer. .jilavul de pe icoane lucește uleios în suspendatul gând. celulele roșii ascunse-n oxigen tac. cele albe luptă fără oprire și prin somn. iarba neagră din corpul meu e un arici care țipă. clipele rebele compun … Continuă să citești POEZII
Simona Stapan Mi-e frică de ceea ce urmează să mărturisesc. Fiecare cuvânt este adevărat și nici nu voi încerca să palmez – așa cum face un scriitor adevărat, un magician – adevărul în spatele ficțiunii. Numele personajelor sunt schimbate, într-adevăr, dar orice cititor perspicace va recunoaște detaliile de culise ale poveștii ce în urmă cu șapte ani, șapte ani și ceva, a șocat și a … Continuă să citești VINOVĂȚIE
ITOAFĂ ADRIAN GEORGE ……………………………………… Rănite ziduri scorojite adun la geamul prăfuit de vreme. Apusul zace crud pe gleznele zdrobite, tac contemplând tot verdele de afară. O clipă șoarecele roade din frigiderul gol, iar seara pe divanul rupt se întinde. Cămara de la colțul străzii, stă pregătită de plecare, se mută mai la vale. Am car cu boi, dar îmi lipsește scara să îi cobor, să … Continuă să citești Pe frontul condamnat la treceri
Editorial Alexandra Medaru – Despre demoni și boală Articole Cristian Ovidiu Dinică – Eminescu, geneza poemului Luceafărul Poezie Casandra Ioan – Poeme Bianca Ioana Oancea – Poeme Mioara Olteanu – Poeme Ștefan-Alexandru Saviuc – Poeme Proză Cristina M. Cimpoae – -fragmente din romanul în trei părți: O singură depresie, mai multe voci- Gabi Gabrinov – Copiii nimănui Florentina Ionescu – Făcălețul Victor Popescu – Fuga … Continuă să citești P(RO)EZIA nr. 14 – Sumar
Alexandra Medaru Fără literatură existența mea ar fi mai pustie. Demonii mei sunt exorcizați prin scris. Scrisul e ca aerul. Fără el n-aș exista. Aș abandona totul pentru scris dacă aș putea trăi din asta. Zilele în care nu scriu au gust de boală. Despre autoare: ALEXANDRA MEDARU (n. 1988; București) este scriitoare de literatură fantastică și realistă (proză, dramă, poezie), critic literar și editor, … Continuă să citești Despre demoni și boală
Cristina ARRIBAS GONZÁLEZ I. Niciodată n-am vrut să-i scriu tristeții. Am vrut să-i scriu luminii, ca o demonstrație a propriei sale forțe. Uneori lumina asta se stinge din puterea mea şi-mi repet fără strălucire: „Un poem pe care nu-l pot înălța”. II. Limbile sunt pentru mine. Locuri de trecere. Locuri ale lui ‘gândesc’. „Să găseşti sinteza ca pe-o amintire-a sfârşiturilor”. III. Acea scriere din abisuri: … Continuă să citești Poeme
Victor Popescu Adesea mi-am dorit ca vechea clădire în care funcționa școala din sat să se prăbușească sau să ia foc. Era o dorință explicită de a vedea școala transformată în cenușă, moloz, în nimicul acela care ocupă uneori atât de mult spațiu. Nu mă lega nicio nostalgie de acea clădire ori, dacă tot veni vorba, de sat, în general. Nu suportam strada aceea care … Continuă să citești Fuga
Bianca Oancea pământul se umflă ca un fursec în cuptor își depășește forma și nu mai poate să rămână presat între soare și pahare de plastic kilometrul 0 pe verticală trepte surmenate de la prea mult stat fețe obosite care suferă erori de expresie sunt acolo doar pe jumătate îmi intră părul altcuiva în ochi și analizez pe repeat ceva amuzant nu pentru mine nu … Continuă să citești Poeme
Andrei Ungureanu Călecioaia văzuse numaidecât mașina străină și, din câte i se părea ei, scumpă, care se oprise la poartă, dar afară de a privi curioasă, altceva nu făcu. Din mașină se dădură jos 3 persoane, 2 bărbați și o femeie, îmbrăcați frumos, ca la oraș. Altminteri nu era sigur că veniseră la ea, nici n-ar fi avut de ce, copiii ei n-aveau mașini scumpe … Continuă să citești Ispita
P(RO)EZIA 