Destin

–Vei muri, pentru a renaşte… Ochii bătrânei îi priveau pe cei ai micuţei cu forţa unei îmbrăţişări pătimaşă. Fetiţa îşi trase speriată mâna, iar ţiganca îi zâmbi. Îşi întoarse privirea spre un băiat care trecea la câţiva paşi de ele, privind apoi fetiţa din nou. Băiatul era tot din neamul femeii. –Destinul tău, fata mea… fură ultimele cuvinte ale femeii înainte de a se îndepărta. … Continuă să citești Destin

Poeme

Ascuțime Clipa durea în chemare Nervul zvâcnea balansat, O dulce atingere de privire Alunga starea de stea. Arid Dezosa alunecarea de val Navetista chemare de soare și mare Căuta sfânta închisoare pe cioburi de stea. Erotism caramel Decorseta miezul clipei stingher, Spre răcoaroasa privire De antigel. Înfingeri Ridată rulează o scoică Se umple în dor Invită la val timpul lor. Expansiv șuieră în ecou Dezvelirea … Continuă să citești Poeme

Literatura ca o extensie a realității

Cuvântul apare ca o nevoie, ca o metodă prin care individul ajuns la limita trăirii se eliberează de radicalul coronarian al tristeții și își recapătă dorita, râvnita ataraxie pe care a pierdut-o printr-o tăcere a ființei. Opera literară nu poate fi fecundată într-o rezervație de ramoliți pătrunși de o stare de plictis și mulțumire metafizică, litera are nevoie de duh pentru a penetra platoșa cardiacă … Continuă să citești Literatura ca o extensie a realității

Miez de mandarine

Florentina Ionescu What’s on your mind, Elena? Rețeaua socială mă întâmpină în fiecare dimineață cu aceeași formulă de salut. Scroll. Mă opresc. O postare cu o mandarină zâmbitoare, pe fundal albastru. Un mesaj din partea Ministerului Fructelor: „Mandarinele salvează vieți.” Like. Dau share imaginii pe profilul meu. În orașul nostru este un vânzător important de fructe, Rafinel. Genul de bărbat înalt, cu ochii verzi, părul … Continuă să citești Miez de mandarine

Poeme

Denisa știi, toate nopțile când tastatura telefonului ne apropia așa mult proiectându-ne cuminți în fața unui stâlp de electricitate cu luminile stinse, când mi-era sete și era infernal de cald și avioanele treceau aruncând cu toate prostiile și tu le vedeai și eu le vedeam și ele erau stelele noastre, când peste tot medicamentele erau aranjate iar din nimic veneau imagini cu poza ta de … Continuă să citești Poeme

Poeme

Dilema poetului stângaci Moartea e un colț al încăperii mele În care aleg să mă ascund, Pe când întunericul se scurge pe pereți, Iar tipografia gândurilor mele se gravează pe palme Asemeni suferinței. Boala e o confirmare a existenței. Mă doare! Simt! Deci exist! Nu pot să mor fără să scriu La fel cum Nu pot să scriu fără să mor, câte puțin. cu fiecare … Continuă să citești Poeme

Ultimul dans

Visa cum o voce dulce o striga din nou şi din nou… O palmă primită pe nedrept, lumini orbitoare şi aplauze neîncetate, un pistol rămas fără stăpân, lacrimile unei dureri cumplite şi apoi o umbră… toate se amestecau asemenea unui dans ritmat în visul din care încerca să se elibereze. Reuşi în cele din urmă, trezindu-se cu inima bubuindu-i pieptul. Toate dispărură, mai puţin acea … Continuă să citești Ultimul dans

Poeme

Răzvan Fugaciu rușinea lumii dis-de-dimineață vom strânge într-un coș cu mâinile însângerate lacrimile pământului răsărite a treia zi după cutremurul din ’77. ne vor privi îngerii prin geamurile apartamentelor rămase fără locuitori. vor zidi alte locuri unde să ne întâlnim în fiecare seară. nimic nu se risipește totul rămâne în cuvinte. nu se știe cum soldații de plumb își rup giulgiurile morții. la judecata universală … Continuă să citești Poeme