Rădăcini Există ceva atât de trist și de singuratic atunci când îmi bate inima. Mușuroaiele de sticlă de pe gresia din baie. Pulsul furnicilor care reușesc să facă o gaură suficient de mare și  să mi se strecoare printre oase. Mi-am topit cafea diluată și urme de ruj în vene. Mi-am dorit mereu să am pielea curată, să nu am scris destinul nimănui pe piele … Continuă să citești Poeme