Am plecat cu coada între picioare de la florărie. În timp ce doamna aranja cu migală florile și le strângea laolaltă cu o fundă de culoarea preferată a Monicăi, chiar ea m-a sunat. Am rămas înmărmurit de cuvintele pe care le ascultam, iar, spre final, în urechile mele se mai auzea doar foșnetul buchetului, ușor și oarecum confuz, în timp ce vânzătoarea mi-l întindea. Cred … Continuă să citești Nu te cunosc, dar nu mă uita