A strecurării M-am strecurat la tine sub limbă vizitând, ca un vinovat ce mă aflu, locul în care m-am adăpostit prima dată. Când eram copil, mă puneam pe spate și ridicam plapuma cu picoarele imaginându-mă într-o burtă de balenă precum Gepetto, sau, alteori, în burta mamei pe care, apropos, mereu mi-o închipuiam având bolta matlasată. Se spune că sub limbă trebuie strecurat tot ce vrem … Continuă să citești Poezie

A măsurii Prin câteva  înghițituri se învârte, de obicei, pumnul spiralat ce înaintează încărcat spre sacadarea veșnică a bolborosirii de sine. În hohote se măsoară, de asemenea, distanța, timpul, somnul și, în genere, tot ce se fărâmă în dumicături după cum din dumicături învie saliva împărtășaniilor, a mirărilor și a tot ce, finalmente, se estompează prin creștere. Fragmentată ne e sutura, atunci când apucăm unul … Continuă să citești Poeme