Poeme

Casandra Ioan Cineva Cineva care să-mi despice acest aer întunecat al plămânilor. o bucurie nebună să glăsuiască în locul întregului meu corp. Sufletul – stăpân pe sine şi pe vremelnice întâmplări. Singură pe câmpul ruginit, Cu o hârtie de turnesol în mână, încercând să determin aciditatea sufletului. Toate aceste îngropări candide mă duc mai aproape de chintesenţă. Acum cunosc mai bine Căldura perfuzată, Lipsa mâinilor … Continuă să citești Poeme