țipă o lalea de mai privești și țipă acea lalea într-o aparență destoinică în lumini de mai în acest război pierdut de soare în umbră de-nserat în aprigele priviri înfloritoare victorioase E mama Și poți în piele să porți așchii să mă ajute să zidesc un nou zid din zidurile multe ale străzilor tenebre unde oasele sunt ofrande, unde timpul e o așchie. Îmbrățișare Aș … Continuă să citești Poeme