Kaimos ospătar cu haine roase priviri în tavan un cântăreț de tavernă balcanizată de corzi dezacordate ospătar cu mâna rece ora 23 și greci mâhniți pe marea lor lăutele lovesc iar (și iar) privirile lor reci marea e apus dincolo de Adam zidit ușor prin capele primordiale am întins mâna dincolo de vitralii imaginare să pot atinge cuvinte privirile lor privirile voastre zidit ușor imaginar … Continuă să citești Poeme

țipă o lalea de mai privești și țipă acea lalea într-o aparență destoinică în lumini de mai în acest război pierdut de soare în umbră de-nserat în aprigele priviri înfloritoare victorioase E mama Și poți în piele să porți așchii să mă ajute să zidesc un nou zid din zidurile multe ale străzilor tenebre unde oasele sunt ofrande, unde timpul e o așchie. Îmbrățișare Aș … Continuă să citești Poeme