–Pot să mă așez? –Nu știu. Ai două variante. Am rămas pentru câteva clipe pironit în ușa compartimentului, neștiind cum să reacționez. Oare râdea de mine? Un străin pe care abia îl întâlnisem? Poate fusesem nepoliticos. –Bună ziua! Îmi cer scuze! E liber locul de lângă dumneavoastră? –Tu ce crezi? Privește în jur. L-am privit mai atent, insistent, poate chiar prea insistent. Mă gândeam că … Continuă să citești Cântec și descântec