După o noapte de neuitat în care își sărbătorise ziua de naștere, Marian voia să facă o incursiune împreună cu Ștefan, sperând că aerul curat îi va alunga oboseala acumulată. Se înviorase cu un ceai cald, iar răgazul îl făcuse să se gândească la starea tehnică a mașinii: reviziile erau expirate, direcția față nesigură. – Nu o să am eu parte de ghinion, se încurajase … Continuă să citești Noaptea nunții

Copilul privea lumea cu ochi mari, limpezi, ca două ferestre spre o realitate paralelă. În jurul lui, orașul se mișca grăbit, dar el rămânea netulburat, cu fruntea aplecată asupra unei cărți. Lumea din pagini îl absorbea cu totul. Pe trotuar, o tânără coborî din autobuz cu o grabă furioasă. Se împiedicase de prag, de pași, de oameni. Aproape căzuse, dar se redresase cu o energie … Continuă să citești Un copil și o carte

Inundat de razele soarelui, centrul se transformase într-un ocean nemilos, în care ființele se topeau. În respirația lor se simțea teama, condusă de nervozitate. Caldarâmul încins primea trupurile. Cuvintele se împrăștiau alergate de emoție. Autobuzele își deviaseră traseele astfel încât și-n zonele periferice să poată ajunge tot omul. Să se bucure cu toții de eclipsa anunțată. Pe Tanti Aglaia înghesuiala nu o stingherea, o făcea … Continuă să citești Tanti Aglaia

Se simțea în mijlocul fetelor ca într-un ciclon. Îl asaltau cuvintele lor frivole, gândite parcă să-l provoace emoțional. După lunga călătorie din Oltenia până pe litoral, oboseala îl ajungea din urmă. Cu toate acestea, nu putea lăsa stindardul jos ‑ era singurul bărbat din grup. Câștigaseră împreună o competiție de vânzări, iar premiul era un sejur la mare. Veniseră dintr-o zonă colinară, înconjurată de munți, … Continuă să citești Prizonier visării

Astfel își repeta fiul, obsedat de subordonarea impusă în familie de propria mamă, de neîncrederea ei, de excesele de furie sau stările ei frecvente de panică. Ea nu cunoștea tot timpul decât încordare: – Ai răbdare să acorzi clemență oricărei persoane! Pe mama ta trebuie să o înțelegi și să o ierți. Orice ar fi făcut, oricâtă asprime avea, întotdeauna te-a iubit. Dispariția tatei a … Continuă să citești Pricini de sărăcie

Pentru Eusebiu lumea era raiul, un loc al bunăvoinței umane, în care credea cu înverșunare și sinceritate. În acea zi hotărî plecarea în oraș în ultima clipă. Preocuparea sa era să scrie. Se desprinse cu greu de la masa de lucru, unde paginile pe care le concepea cu ardoare, îl așteptau să continue. Era dedicat scrisului cu tot crezul său. În acea dimineață trebuia să … Continuă să citești Înverșunarea

De câteva zile o vulpe dădea târcoale viilor. Sătenii se îngrijorau pentru propriile orătănii. Vulpea fusese văzută în apropierea gospodăriilor, câinii lătraseră nopți de-a rândul. Dar cum lătraseră, tot așa încetaseraăPrintre ierburile necosite, copiii lui Mitică Zugravu găsiră într-o zi leșul unui animal. Cel mai mic dintre ei se împiedicase de el și îi strigase pe ceilalți:– Veniți să vedeți ce am găsit!Fața copilului radia … Continuă să citești Trăsnaia