Ovidiu Cristian Dinică Ucraina le privesc chipurile triste gândurile îi încarcă cu amarul nopților albe, între zgomotul roților de mașini și apăsătoarele explozii lumina umple ferestrele cu speranțe, alungă lungi umbre strecurate cu privirile la pândă, stive de emoții stau într-un difuz șir, clădirile arse înzestrate cu durere plâng în culorile incediului cuprind piepturi suferinde, fuga însoțită de țipete aduce zeii cu fețe umane implicați … Continuă să citești Poeme
Ovidiu Cristian Dinică Noaptea își etala stelele ca pe trofee, iar luna își arunca săgețile în râul ce învecina drumul, ca și cum ar fi dorit să măsoare distanțele. Tușind, precum un bolnav ce suferă de plămâni, mașina se opri brusc. Ca să-și ia avânt să urce dealul, ar fi trebuit ca tata să apese ambreiajul la maxim. Panta era acoperită cu zăpadă și orice … Continuă să citești Drum înzăpezit
Cristian Ovidiu Dinică Moartea lui Gligor, zis Nebunul, a fost privită cu indiferență. De la nunta fiicei sale, nimeni nu mai auzise de el. Atunci, urcat pe casa cu acoperiș de țiglă, amenința că va sări, că el are aripi, iar pentru a le dovedi își îndoia brațele și le flutura. Aripile le vedea doar el și tot el vedea zborul. Striga și arunca cu … Continuă să citești Liber
Cristian Ovidiu Dinică L-au fript tălpile să urce pe bloc, era mai mult decât o curiozitate, un impuls juvenil ce-l scosese din casă și-l pusese să escaladeze etajele, unul câte unul, până la ultimul. Sus, un chepeng greu de fier bloca intrarea pe terasa blocului. Odată trecut de el, întreg spațiul exterior era al său. De aici libertatea sa de imaginație prindea aripi. Putea să … Continuă să citești Pasărea
Cristian Ovidiu Dinică Libertatea pisicii pisica mea se lasă condusă de instincte, într-o agitație continuă de parcă și-ar regăsi trupul pictat pe o minge ce sare în liniștea nopții, pereții îi limitează alergarea altfel și-ar face de cap cu motanii sinucigași, se simt atrași de ea ca de o lumină puternică o caută prin toate cotloanele, în acest timp eu scriu de parcă mi-aș înghiți … Continuă să citești Poeme
Cristian Ovidiu Dinică A doua jumătate a secolului al-XIX-lea pentru România este caracterizată de schimbările sociale și economice, care influenţează si evoluţia literaturii. Practic în această perioadă s-au pus bazele literaturii române. În 1852 se publică volumul Poezii poporale. Balade (Cântice bătrâneşti). Adunate şi îndreptate de V. Alecsandri. În 1854 apărea sub conducerea lui Alecsandri, România literară, revistă la care au colaborat moldovenii C. Negruzzi, … Continuă să citești Eminescu, geneza poemului Luceafărul
Cristian Ovidiu Dinică Locul de unde vin în locul acela copilăria nu se sfârșea, era locul unde speranțele prindeau gustul fructelor nobile, norii de invidie dispăruseră, ploua doar cât era nevoie la timp să nu își tulbure nimeni credința, diminețile fragede ca o iubire nemărturisită invadau dealurile, se făleau cu pozna lor, zâmbeau tuturor, era atât de frumos încât doar curcubeul îndrăznea să coloreze orizontul, … Continuă să citești Poeme
Cristian Ovidiu Dinică Da, eu pot spune sunt visător, umblu cu nasturii descheiați, calc pe iarbă, inversez coordonatele pământului să-mi găsesc locul și totuși nu mă înțeleg, descopăr uimit libertăți inedite cum ar fi să zbor cu gândurile deschise ca și cum ar crește aripi din trunchiul ispitit de adevăr, sunt supus democrației originale ea să străduiește să mă facă să uit că sunt ceea … Continuă să citești Poeme
Cristian Ovidiu Dinică Printre munți Săpat în piatră drumul leagă punțile timpului norii zdrențuiți acoperă munții, aici este împărăția lui Dumnezeu alături de el nu există frică, atracția neantului fascinează, peste liniște priveliștile încântă, privirea taie printre copaci intrări în fabulos, stânci cu nervii conturați pe cer alcătuiesc cetăți, brazii ca niște arcași se ondulează în bătaia vântului, cerul pare coborât pe pământ, pe terasa … Continuă să citești Poeme
Ovidiu Cristian Dinică În „Istoria literaturii române”, G. Călinescu îl include pe C. Negruzzi în capitolul „Primii umoriști”, alături de Anton Pann și Cilibi Moise. C. Negruzzi, fin literat și cunoscător al mai multor limbii de circulație europeană, provine dintr-o familie de răzeși, având rădăcini care coboară până în secolul al XVII-lea la marele logofăt al Moldovei, Gavrilaș Neniu (1667), cum se poate citi în … Continuă să citești C. Negruzzi
P(RO)EZIA 