Cristian Ovidiu Dinică Moartea lui Gligor, zis Nebunul, a fost privită cu indiferență. De la nunta fiicei sale, nimeni nu mai auzise de el. Atunci, urcat pe casa cu acoperiș de țiglă, amenința că va sări, că el are aripi, iar pentru a le dovedi își îndoia brațele și le flutura. Aripile le vedea doar el și tot el vedea zborul. Striga și arunca cu … Continuă să citești Liber
Cristian Ovidiu Dinică L-au fript tălpile să urce pe bloc, era mai mult decât o curiozitate, un impuls juvenil ce-l scosese din casă și-l pusese să escaladeze etajele, unul câte unul, până la ultimul. Sus, un chepeng greu de fier bloca intrarea pe terasa blocului. Odată trecut de el, întreg spațiul exterior era al său. De aici libertatea sa de imaginație prindea aripi. Putea să … Continuă să citești Pasărea
Cristian Ovidiu Dinică Libertatea pisicii pisica mea se lasă condusă de instincte, într-o agitație continuă de parcă și-ar regăsi trupul pictat pe o minge ce sare în liniștea nopții, pereții îi limitează alergarea altfel și-ar face de cap cu motanii sinucigași, se simt atrași de ea ca de o lumină puternică o caută prin toate cotloanele, în acest timp eu scriu de parcă mi-aș înghiți … Continuă să citești Poeme
Cristian Ovidiu Dinică A doua jumătate a secolului al-XIX-lea pentru România este caracterizată de schimbările sociale și economice, care influenţează si evoluţia literaturii. Practic în această perioadă s-au pus bazele literaturii române. În 1852 se publică volumul Poezii poporale. Balade (Cântice bătrâneşti). Adunate şi îndreptate de V. Alecsandri. În 1854 apărea sub conducerea lui Alecsandri, România literară, revistă la care au colaborat moldovenii C. Negruzzi, … Continuă să citești Eminescu, geneza poemului Luceafărul
Cristian Ovidiu Dinică Locul de unde vin în locul acela copilăria nu se sfârșea, era locul unde speranțele prindeau gustul fructelor nobile, norii de invidie dispăruseră, ploua doar cât era nevoie la timp să nu își tulbure nimeni credința, diminețile fragede ca o iubire nemărturisită invadau dealurile, se făleau cu pozna lor, zâmbeau tuturor, era atât de frumos încât doar curcubeul îndrăznea să coloreze orizontul, … Continuă să citești Poeme
Cristian Ovidiu Dinică Da, eu pot spune sunt visător, umblu cu nasturii descheiați, calc pe iarbă, inversez coordonatele pământului să-mi găsesc locul și totuși nu mă înțeleg, descopăr uimit libertăți inedite cum ar fi să zbor cu gândurile deschise ca și cum ar crește aripi din trunchiul ispitit de adevăr, sunt supus democrației originale ea să străduiește să mă facă să uit că sunt ceea … Continuă să citești Poeme
Cristian Ovidiu Dinică Printre munți Săpat în piatră drumul leagă punțile timpului norii zdrențuiți acoperă munții, aici este împărăția lui Dumnezeu alături de el nu există frică, atracția neantului fascinează, peste liniște priveliștile încântă, privirea taie printre copaci intrări în fabulos, stânci cu nervii conturați pe cer alcătuiesc cetăți, brazii ca niște arcași se ondulează în bătaia vântului, cerul pare coborât pe pământ, pe terasa … Continuă să citești Poeme
Ovidiu Cristian Dinică În „Istoria literaturii române”, G. Călinescu îl include pe C. Negruzzi în capitolul „Primii umoriști”, alături de Anton Pann și Cilibi Moise. C. Negruzzi, fin literat și cunoscător al mai multor limbii de circulație europeană, provine dintr-o familie de răzeși, având rădăcini care coboară până în secolul al XVII-lea la marele logofăt al Moldovei, Gavrilaș Neniu (1667), cum se poate citi în … Continuă să citești C. Negruzzi
Ovidiu Cristian Dinică Cu Anton Pann istoria literaturii române este darnică. Sunt mărturii despre el și opera sa, în măsura în care acesta s-a bucurat de viață, știind să prețuiască atât tumultul acesteia, dar și împlinirea spirituală. Anton Pann, fiind pentru epoca sa un creator autentic, membru de seamă al lumii bisericești ortodoxe, dar și laice, va fi consemnat în toate istoriile literaturii române. Primul … Continuă să citești Anton Pann, logofătul cuvintelor
Cristian Ovidiu Dinică decor hibernal mirosul proaspăt al cărnii stăpânește cu virilitate centrul orașuluica un praf de pușcă ce ocupă străzi câștigate în bătălii fără nume și fără de timp,câștigătorii poartă măști stranii par copiate din cărți cu zmeidar sunt locatari banali nu-și găsesc papucii și nici halatul de casăîn care și-au lăsat iubirea să zacă precum în scrisori uitate în cerdacul toamnei,se pregătesc să … Continuă să citești Poeme
P(RO)EZIA 