— Eu nu cred niciodată cât arată ceasul… Şi nu am nevoie de scară ca să urc până la soare. Aşa i-am spus. Apoi, am făcut un gest spre nicăieri, fără să fiu sigur că e din voinţa mea şi, iată, acum am al treilea ochi, aşa cum au femeile. El a trasat cu mâna o sfoară pe care oamenii dresaţi din curtea şcolii fac … Continuă să citești Celălalt
Ionuț Calotă – din volumul în lucru, Suspect de poemovirus Autostop pe sens interzis Am adormit privind căsuța de chatcare rămânea mereu goală.Am rămas fixat pe coperta din plexiglaspusă peste amintirea cruzimiidin acea seară.Din mine atârnau franjurivisele îmi pocneau ușorde la boala nedescoperită.Speram să se joace cineva cu sirenasă mă tragă de sub straturile suprapusede pături călduroaselegate cu leucoplastsau măcar să intre și să iasădin … Continuă să citești Poeme
P(RO)EZIA 