Capitolul I Odaia “Lena, dacă citești scrisoarea asta, înseamnă că ai ajuns în odaie. Nu-ți fie frică.  Nu ai pierdut nimic, încă. Un sfat numai să-l ții minte: nu-l lăsa să plece definitiv. Știi despre cine vorbesc!” – 10 Mai, 2031          Atât scria pe bucata aia de hârtie mototolită, proaspăt găsită într-o carte din casa bunicilor. Era pentru prima oară când călcam aici. Pentru … Continuă să citești Odaia din memorie

Când se deschidea ușa cu putere, știam că a venit acasă. Mai știam că este în ogradă și pentru că simțeam ceva, ceva care rar mă părăsea la acea vreme. Târziu, în anii adolescenței, am înțeles că ceea ce simțeam era frică. Parcă-mi paraliza corpul, parcă aș fi plâns doar pe interior, fiindcă cu voce tare nu puteam să o fac. Știam că el, bărbatul … Continuă să citești Am ales să îl iert pe tata