Îngerii mei au aripi rupte Îngerii mei au aripi rupte, Dar nu de-un vânt prea crunt Ci de-atâta umbră strânsă în pumn, De-atâtea rugăciuni arse pe buze. Ei stau pe marginea patului, Și mă privesc cu ochii aceiași: Un albastru spălăcit de plâns. Uneori, când ploaia bate în geamuri, Îi aud cum vânează visele mele Pe coridoarele sufletului, Prinzându-le cu mâini ușoare Și le aduc … Continuă să citești Poeme