În clepsidră  Amiaza are uneori nisipul fin Săgetați de soare  Pescăruși țipă mut peste urme Urme clare ducând înspre o mare  Contorsionată-n durere  Ea le refuză cu degete prelungi de spumă  Împreunate în implorări lichide  Nu vă mai vreau!  E destul! Am deja atâtea abisuri zvârcolindu-se-n mine  – găvanele ochilor castelanilor de nisip Nisip fin Pe el cu urmele lor căutându-mă Se închid porțile cetății  … Continuă să citești Poeme