Nicolae Nistor Nemurirea mă vei uita în fiecare primăvară iar toamna îți vei aminti când va ploua cu lacrimi pe pietre singuratice vei alerga să îmi aduci o haină și multe amintiri trecute-n altă lume vom sta la taclale până ploaia se va usca în noi iubirea noastră se va strecura sub pietre asemeni șerpilor nemuritori   Strecurat printre ecouri Viața mea trăiește între oameni … Continuă să citești Poeme