Nu mai vreau nu mai vreau tăcerea lipită de ochi strânsă în pumn rămasă în gât nu mai vreau anii făcuți bucățele între pereții de frig și de foame nu mai pot mânca forme scorțoase și să aplaud legi ce-mi spânzurau cuvântul poate că timpul a avut un gol trecând foarte repede unii sunt numai trupuri alții au rămas  fără cap mulți se închină la … Continuă să citești Poeme

Primăvara primăvara a dat buzna ciudat între literele mele albe și nepieptănate tu ai luat cu tine tot verdele și ai ieșit de sub piele ca o felină gata de atac starea de zi și de noapte produce cenușă-n poeme și uneori cărbuni  cu foile roșii ghioceii de lângă prăpastie nu sunt ai mei nici cuvintele eretice din floarea de salcâm veșnica fugă mă-mpinge afară … Continuă să citești Poezii

E o răsărire dimineața aleargă devreme scutură tălpi și plecări secundele se târăsc în urma speranței orologiul își cântă starea pe loc ochii verzi zidesc umbre memoriei și aruncă zaruri genele flutură a mirare sunt forme latente de flux roșu pe grația feminină e o răsărire de verde mărturisită pe butonii de cămașă și rochia pe care cad săgeți singura care nu se mută e … Continuă să citești Poezii

OANA FRENȚESCU Noaptea noaptea învelește toate simțurile rămase din rămășițele zilei cernute și scuturate până a doua zi. gânduri de sticlă se sparg fără zgomot. frigul se transformă în calorifer. .jilavul de pe icoane lucește uleios în suspendatul gând. celulele roșii ascunse-n oxigen tac. cele albe luptă fără oprire și prin somn. iarba neagră din corpul meu e un arici care țipă. clipele rebele compun … Continuă să citești POEZII