E o răsărire dimineața aleargă devreme scutură tălpi și plecări secundele se târăsc în urma speranței orologiul își cântă starea pe loc ochii verzi zidesc umbre memoriei și aruncă zaruri genele flutură a mirare sunt forme latente de flux roșu pe grația feminină e o răsărire de verde mărturisită pe butonii de cămașă și rochia pe care cad săgeți singura care nu se mută e … Continuă să citești Poezii

OANA FRENȚESCU Noaptea noaptea învelește toate simțurile rămase din rămășițele zilei cernute și scuturate până a doua zi. gânduri de sticlă se sparg fără zgomot. frigul se transformă în calorifer. .jilavul de pe icoane lucește uleios în suspendatul gând. celulele roșii ascunse-n oxigen tac. cele albe luptă fără oprire și prin somn. iarba neagră din corpul meu e un arici care țipă. clipele rebele compun … Continuă să citești POEZII