Vitalii ȘEGA *** Fruntea și nasul formau o linie frântă Câteva riduri ofereau unicitate chipului Ochii umpluți de nuanță castanie, se uitau în cel mai îndepărtat colț al camerei însă nu la mine saci albi sub pleoape nopțile potrivite cu ceasul meu asfixiau ziua ochii maro deveneau tulburi obrajii se mestecau între ei într-o brazdă neagră, ce o foloseai drept zâmbet, urechile nu reacționau, chiar … Continuă să citești Poeme