ANTI-PROMISIUNEA DE A IUBI

Anti-poet, victimă a anti-poeziei mele,

 tot ce aș putea face e să-ți dedic o anti-promisiune de iubire,

anti-promisiunea mea de iubire ar avea trăsăturile unei sinestezii,

duritatea stalinistă a oțelului și moliciunea culorii,

finețea prieteniei și consistența iubirii,

ochii tăi albi mă transformă într-un cinic hidrofob,

și nu există doctor pentru furie, iubirea mea.

O anti-promisiune de iubire de citit în fața unui ofițer de stare civilă,

ca să conving o lume techno-trivială,

te iubesc din iunie 1976, poate, de fapt, din aprilie,

eram un embrion și tu încă te scăldai în aurora boreală,

timp de șase ani ai fi fost un înger, o fantomă, inesențialul unui fractal,

fără să clipesc așteptându-te, șase ani, treizeci și șase de ani, fără nimic de spus,

oile contemporane ale lui Panurge m-ar condamna la tăcere totală.

Tu ești anti-promisiunea mea de iubire,

iar ideea poate părea imperceptibilă pentru tine,

te privesc dormind, senin, ca o firimitură abandonată într-un prăjitor de pâine,

iubirea mea, sunt dezbrăcat de rolul de “genist” – e abisal ca un submarin,

condamnat să arunce torpile sub (falsa) mască a unui rechin de adâncime.

(traducere de Corina Junghiatu)

WWW

Web-ul este un lucru ciudat,

libertatea celor ignoranți domnește suprem,

așa cum obișnuiau să spună latinii cu bărbie voluptoasă ai Ligii Hanseatice: necessse est

navigare,

și ne găsim prinși în rețea ca midiile în curentul lamparo-ului.

În fiecare zi sfântă ne aruncăm în noroiul World Wide Web,

dezorientați ca turiști nomazi intimidați care caută un Club Med,

dur și lipsiți de griji ca membri ai unei neo-avangarde,

îmbarcați, niște veritabili duri, în cabinele Costa Concordia,

lipsiți de griji, suficient de neînfricați încât totul ajunge în fața unei machete,

în jungla sado-masochistă a webmasterilor, întâlnești mereu un webheber,

pregătit să te înfunde într-o relație de conectare/deconectare,

convingându-te, cu ușurință, că tu însuți ești material pentru circumcizie.

Viermii mei proști, unde vor ajunge ei vreodată

dacă orice minge se termină în plasă fără posibilitatea de verificare,

fără nicio oportunitate de a critica, dacă cad asupra ta în turme ca niște neo-fasciști,

grămezi în haine de bebeluși, cu biberon în gură, ca niște alcoolici insațiabili,

toate raționamentele se prăbușesc în fața web-bestiei,

aristocrația web se centrează pe brandul De Sade,

“renunțați la orice speranță”, vouă care intrați aici, în blog,

dacă sunteți suficient de nevolnici încât să nu împărtășiți gusturile cu cele ale Baronului

Sacher-Masoch.

Într-adevăr, navigarea a devenit o dramă,

fără a fi nevoie să conectezi USB-ul PC-ului la firele unui electroencefalograf:

cine n-a ghicit că www-ul a devenit o ieșire,

este condamnat să observe netul ca pe Boris Beckett.

EPIMILLIGRAMME

Nu trebuie să te colorezi dacă te uiți la numele tău,

știi, te voi face nemuritor în “portrait d’anonyme”.

Cerneala mea taie mai bine decât un bol de cucută:

fără ca nimeni să știe că faima ta a crescut.

EI MĂNÂNCĂ VOCI

Dacă au hârtie albă, noii scriitori care cântă fără Muză

l-ar rivaliza pe Géricault în Pluta Meduzei.

Arta italiană a devenit un asalt asupra oalei,

mai împlinită în “bordel” decât membrii unui film porno,

astfel încât, în Poetryweb, actorul este confundat cu un armăsar

plin de texte anacronice potrivite pentru coperta revistei Le Ore.

Democrația lirică nu trebuie să fie o lirică de doi bani,

este esențial să studiezi și nu e interzis să mergi mai adânc,

toți, acum, improvizând strict, înarmați cu un carnețel,

ca și cum ar trebui să se înscrie la “Tú sí que vales” în loc de cultură.

Pentru a scrie pe www ar trebui să instituim un test de intrare,

este interzis să atingi tastatura sub sancțiunea morții subite,

nu este potrivit pentru arta modernă târzie, învață Lucini, cu revolverul la cap,

boala incurabilă a răscrucii secolului se numește Adsl.

(traducere de Constantin Severin)

TINITUS

Vocația este o Cruciadă trans-inurbană

și tu, rătăcind, fără să ai nici măcar o banană,

căci secretul succesului este să strângi din dinți,

jucând în filmul Pulbere de stele.

Nu poți să auzi vocile lumii

pe un teritoriu distorsionat de zgomot de fond,

ajungând, ca un kulak, între o seceră și o nicovală

virtuale, ca în Macondo din O sută de ani de singurătate.

Călătoreşti, în transhumanţă, cu un sentiment nepotrivit,

cutreierând lumea infernului ca un diavol bisulfuros,

pe cărbunii aprinși ai sociodramei actuale,

conștient că eşti o molie, nu o flacără.

Poate până la urmă vei descoperi ceva valoros, Doamne, o idee,

precum Cervantes, în pădure, pe Don Quijote și Dulcinea,

care să te smulgă dintr-o existență mută,

astfel încât să simţi bucurie şi într-o urnă.

(traducere de Ion Calotă)

Despre autor:

Ivan Pozzoni s-a născut în Monza în 1976. A introdus subiectul Drept și literatură în Italia. A publicat eseuri despre filosofii italieni și despre etica și teoria dreptului în lumea antică; a colaborat cu numeroase reviste italiene și internaționale. Mai multe culegeri de versuri au fost publicate între 2007 și 2018: Underground și Riserva Indiana, cu A&B Editrice, Versi Introversi, Mostri, Galata morente, Carmina non dant damen, Scarti di magazzino, Qui gli austriaci sono più severi dei Borboni, Cherchez la troika și La malattia invettiva cu Limina Mentis, Lame da rasoi, cu Joker, Il Guastatore, cu Cleup, Patroclo non deve morire, cu deComporre Edizioni, Kolektivne NSEAE cu Divinafollia. A fost fondator și director al revistei literare Il Guastatore – Quaderni ‘neon’-avanguardisti; a fost fondator și director al revistei literare L’Arrivista; a fost director executiv al revistei filosofice internaționale Información Filosófica; este sau a fost director al seriilor Esprit (Limina Mentis), Nidaba (Gilgamesh Edizioni) și Fuzzy (deComporre). A fondat aproximativ 15 edituri socialiste autogestionate. A scris/editat 150 de volume, a scris 1.000 de eseuri, a fondat o mișcare de avangardă (NeoN-Avanguardismul, susținut de Zygmunt Bauman), cu 1.000 de mișcăriști, și a redactat un antimanifest NeoN-Avanguardist. Este menționat în manuale universitare importante de istoria literaturii, istoriografie filosofică și în volume importante de critică literară. volumul său La malattia invettiva a câștigat Raduga, o mențiune din partea criticilor de la Montano și Strega. Este inclus în Atlasul poeților italieni contemporani al Universității din Bologna și este menționat de mai multe ori în principala revistă internațională de literatură, Gradiva. Versurile sale au fost traduse în 25 de limbi. În 2024, după șase ani de retragere totală din studiile academice, reintră în lumea artei italiene și fondează colectivul NSEAE (Nuova socio/etno/antropologia estetica) [https://kolektivnenseae.wordpress.com/].