nu am acceptat altă valoare decât imposibilitatea imposibil să muști din locul în care ai crescut te-a crescut mușchiul pe copac mușchiul pe oase am făcut tot ce am putut – mantra mea refugiul justificarea scuza patetică nu te las să o contrazici imposibil să hrănești niște copii pe care nu-i ai din câteva economii ți le imaginezi în casa mea o să se dezvolte … Continuă să citești Poeme
Gara mirosea a fier ud și a pâine învechită, a lucruri uitate în spații intermediare, unde nimic nu vine să rămână cu adevărat. Într-un colț, o femeie cu o valiză prea mică pentru toate lucrurile care ar fi trebuit lăsate în urmă. Nu era graba omului care pleacă, ci o așteptare lucioasă, ca un câine care s-a obișnuit cu lanțul. Părea genul de om care … Continuă să citești Oamenii care își plimbă moartea
Astfel își repeta fiul, obsedat de subordonarea impusă în familie de propria mamă, de neîncrederea ei, de excesele de furie sau stările ei frecvente de panică. Ea nu cunoștea tot timpul decât încordare: – Ai răbdare să acorzi clemență oricărei persoane! Pe mama ta trebuie să o înțelegi și să o ierți. Orice ar fi făcut, oricâtă asprime avea, întotdeauna te-a iubit. Dispariția tatei a … Continuă să citești Pricini de sărăcie
Răsăritul în ziua extragerii de Suzanne Collins este o bruscă și atroce trezire în tulburătorul Panem, cu douăzeci și patru de ani înainte de trilogia originală, Jocurile Foamei. Romanul prezintă cea de-a 50-a ediție a Jocurilor, cunoscută drept Jubileul Pacificării, prin ochii tânărului Haymitch Abernathy. Întoarcerea în această distopie brutală se simte asemenea unui coșmar din care ai crezut că ai scăpat, doar pentru a-ți … Continuă să citești Răsăritul în ziua extragerii – Cântec mut pentru un alt tribut
Ecorșeu din măduvă arsă din carne umedă din vârsta pietrei se ridică un cuvânt nefăcut, un mecanism fără început, apasă ca o lamă în tâmple, ca o rugăciune moartă, deschide în mine un drum spre care tot cobor între mine și mine nu există decât o tăcere minerală o tăcere ce pulsează ca un organ muribund și în ea încap toate începuturile, toate sfârșiturile înfipte … Continuă să citești Poezii
Trântise ușa vestiarului și își promisese că nu va mai călca vreodată pe acolo. Trecuse un an și trei luni de când primise abonamentul la sală. Pe atunci avea optzeci și cinci de kilograme și o viață plictisitoare. Căsnicia se derula într-o rutină ca o bătătură în călcâi. O durea doar când mergea la evenimente unde trebuia să poarte pantofi eleganți. În rest, dinamică avea … Continuă să citești Colanți de seară
Tunetele răsunau asurzitor, ca niște pături imense scuturate de mâini nevăzute deasupra orașului. Cerul amenința cu ploaie și grindină, iar orizontul întunecat părea să apese peste grijile oamenilor ca o sentință. Venise timpul răbufnirii. Gesturile deveniseră egoiste, iar ura se revărsa pretutindeni. Cuvintele dispăruseră. Comunicarea era violentă, goală, lipsită de sens. Privirile, fade și încastrate în orbite, izbeau fără direcție. Era a doua zi după … Continuă să citești Sub cerul rupt
Editorial Alexandra Medaru – Aforisme Poezie Doru Marian Coteț – Poeme Marius Lascu – Poeme Tudor Andrei Ostafie – Poeme Alexia Stancu – Poeme Proză Ioana Bălan – Letiția Ovidiu Cristian Dinică – Înverșunarea Cristi Merchea – Oala “pulită” Cristi Merchea – Români, ieșiți afară că vă trimitem acasă! Johanna Scîntee – Gloss Cronică Sorana Maria Ilie – Dactilografierea mitică a iubirii în duologia „Scrisori … Continuă să citești Proezia nr. 29 – Sumar
Nu cred în religii, dar cred în puterea literaturii. N-am nici un Dumnezeu, dar am o mie de muze. Nu pot să privesc o cruce, dar pot să scriu ca și cum aș urma să urc pe una. Despre autoare: ALEXANDRA MEDARU (n. 1988; București) este scriitoare de literatură fantastică și realistă (proză, dramă, poezie), critic literar și editor, fiind redactor-șef al revistei P(RO)EZIA și … Continuă să citești Aforisme
Viața Mariei intră într-un nou ritm. Nopțile călătorea, așezată sau ghemuită în câte un transportor de personal. Zilele dormea, uneori pe podeaua transportorului, alteori afară, în umbra lui. Cunoscu o mulțime de hackeri ai șoselelor, unii de culoare, alții albi, câteodată asiatici sau hispanici. La fiecare punct de întâlnire, sau nod de rețea, cum îi spuneau ei, plătea câte o sumă cu cipul de valută … Continuă să citești Gangland (fragment de roman)
P(RO)EZIA 