Editorial Alexandra Medaru – acolo unde infinitul te așteaptă Poezie Paula Bârsan – Poezie inedită dintr-un volum aflat în lucru Călin Crainic – Poezie Cristian Ovidiu Dinică – Mărturii cosmice Simona Gânj – Poezii Sorana Maria Ilie – Corpul ceresc al uitării Alexia-Gabriela Stancu – Poeme Proză Cristian Ovidiu Dinică – Un copil și o carte Teodor Dumitrescu – Pensionare Sorana Maria Ilie – Șah … Continuă să citești Proezia nr. 31 – Sumar
ANTI-PROMISIUNEA DE A IUBI Anti-poet, victimă a anti-poeziei mele, tot ce aș putea face e să-ți dedic o anti-promisiune de iubire, anti-promisiunea mea de iubire ar avea trăsăturile unei sinestezii, duritatea stalinistă a oțelului și moliciunea culorii, finețea prieteniei și consistența iubirii, ochii tăi albi mă transformă într-un cinic hidrofob, și nu există doctor pentru furie, iubirea mea. O anti-promisiune de iubire de citit în … Continuă să citești Poeme
Trei femei (inspirat de sculptura Trois femmes, Catedrala din Troyes, Franța) Bunica a născut-o pe mama, mama m-a născut pe mine, am crezut mereu că eu te voi naște pe tine și că nimic nu va rupe firul venirii pe lume a unei alte femei în familia noastră. Eu am rupt firul, tu ai rupt firul, ne-am cusut inimile cu zdrențele unui vis destrămat, ne-am înțepat … Continuă să citești Poezii
Nevroza e o moștenire nu mai pot mânca rom. mi se face greață de la miros, deși toți zic că e de la stomac. e de la stomacul ăla vechi, care tremura când bunicul își dădea jos tricoul alb cu găurele și zicea că-i cald, dar eu simțeam gerul cum îmi învinețea amintirea. zicea și că-s frumoasă. doar în șoaptă, doar când eram singuri. m-a … Continuă să citești Poeme
A strecurării M-am strecurat la tine sub limbă vizitând, ca un vinovat ce mă aflu, locul în care m-am adăpostit prima dată. Când eram copil, mă puneam pe spate și ridicam plapuma cu picoarele imaginându-mă într-o burtă de balenă precum Gepetto, sau, alteori, în burta mamei pe care, apropos, mereu mi-o închipuiam având bolta matlasată. Se spune că sub limbă trebuie strecurat tot ce vrem … Continuă să citești Poezie
Soarele deschide ochii, o rană incandescentă în vid, dar nimeni nu-l întreabă dacă doare. Mercur se grăbește— aleargă în cercuri strâmte, își uită mereu începutul înainte să găsească un sfârșit. Venus își privește reflexia în norii ei toxici, oglinda o minte frumos: — Ești cel mai strălucitor lucru din acest haos. Pământul respiră greu, plămânii lui sunt de piatră și apă, și totuși, el visează … Continuă să citești Corpul ceresc al uitării
furtuni fierbinți corup soarele din adâncuri reacții continue îl înlănțuie focului, muzica sa este ascultată, ritmul consecvent zbuciumului colorează tăcerea, comută emoții spațiului reconfigurat, materia hrănește energiile, din colaps desprins se aruncă în propriul haos, timpul său se prăbușește intern creează orizonturi depărtării. 2) Cosmonautul viitorului iubește, întinderile îl atrag, rupe frânturi universului să-și satisfacă curiozitatea, ca un copil se bucură de viteze super-cuantice, … Continuă să citești Mărturii cosmice
*** Demisii din vară Am dezghiocat diminețile Am întrebat… Și n-am aflat de ce s-au prelins nopțile timpului tău. Ai fi putut să-mi întinzi mâna Dar m-ai aruncat în hăul nepăsării robotit an de an, surpându-mi culoarea. Am abdicat pentru a ta economie, pentru al meu salt. *** Post-factum Vă rog să ștergeți numele meu de pe toate AWB-urile primite. Eu nu sunt destinatarul acestor … Continuă să citești Poezie inedită dintr-un volum aflat în lucru
Traducere de: Ileana Pascu Editare: Alexandra Medaru HOTEL ACAPULCO Mâinile mele, subțiri, au continuat să tasteze versuri, transformând fiecare zvon despre morți în hârtie care nu a lăsat testament, uitând să trateze ceea ce toată lumea numește o afacere normală a fiecărei ființe umane: birou, casă, familie, idealul, pe scurt, al unei vieți obișnuite. După ce am abandonat, în 2026, orice apărare a unui contract … Continuă să citești Poeme
Rădăcini Există ceva atât de trist și de singuratic atunci când îmi bate inima. Mușuroaiele de sticlă de pe gresia din baie. Pulsul furnicilor care reușesc să facă o gaură suficient de mare și să mi se strecoare printre oase. Mi-am topit cafea diluată și urme de ruj în vene. Mi-am dorit mereu să am pielea curată, să nu am scris destinul nimănui pe piele … Continuă să citești Poeme
P(RO)EZIA 