Poeme

I. noroc! bunica mea a muncit pentru pământul ăsta a făcut din el cârpe și le-a stors de lacrimi în noapte zidurile ude cu oase și marile ei iubiri s-au născut dintr-o fractură pe cord din sudura fumului și-a lemnelor vechi unde curgeau odată găleți și fluvii, între atrii și ventricule de bătrână, s-a făcut o miere neagră, de vanilie, și timpul a uns cusătura … Continuă să citești Poeme

Poeme

moștenire  sparg semințe, comentez de pe margine  ca la tv-ul vechi din muzeul comunismului  uite-așa a murit străbunicu’, apoi bunicu’, apoi unchiu’ – așa ne-au plecat toți bărbații.  femei cu batic, copii atârnați de șoldurile lor lăsate  hihi, uite plasă de muște din aia colorată la ușă  îmi amintesc de sticla de cola și melodia cu banana, 2000 și puțin, încă nu plecase tata  atunci … Continuă să citești Poeme

Poeme

Molie fire de lumină încolțesc din lutul norilor grei depărtarea de îngeri m-apasă gladiola albă își adaugă necontenit cupe priponită într-un mare gol îmi cere mereu apă eu n-am să-i dau decât o băutură sărată și mă zbat la lumina amintirilor razele lor tăioase mi-au zdrențuit aripile și așa îmbâcsite și prăfuite ca o memorie nisipoasă care mai are puțin și te lasă cruzimea cruzimilor … Continuă să citești Poeme

Poeme

În clepsidră  Amiaza are uneori nisipul fin Săgetați de soare  Pescăruși țipă mut peste urme Urme clare ducând înspre o mare  Contorsionată-n durere  Ea le refuză cu degete prelungi de spumă  Împreunate în implorări lichide  Nu vă mai vreau!  E destul! Am deja atâtea abisuri zvârcolindu-se-n mine  – găvanele ochilor castelanilor de nisip Nisip fin Pe el cu urmele lor căutându-mă Se închid porțile cetății  … Continuă să citești Poeme

Haiku

*** valuri sparg seara zâmbete se aleargă – ploile nopții                                                                                       *** umbre de clipe pier rătăcite-n zare – foarfeci de fulger *** indiferență – acul tăcerii în scoică brodează marea *** retrași în ghioc tatonează zefirul – amintirile *** cuneiforme portativ pe nisip ud- vechi fotografii *** cărări de suflet aduc lumina la masă – lampa e spartă *** spărturi de valuri strâng în … Continuă să citești Haiku

Poeme

Drumuri… Drumurile m-au apropiat de tata, împreună cu el am început să escaladez viața, cerul ne însoțea în nopțile cu liniște, ploile ne ispiteau, învățam despre flori și iubire, iubeam depărtările, lângă izvoare căutam taina arborilor seculari, întotdeauna pe iertare clădeam lecția de anatomie a secundei, în inimă contopeam universuri. Acum chipul lui îl regăsesc nemuritor precum stelele își croiesc veșnicia arzând. Dincolo de timp … Continuă să citești Poeme

Poeme

În voia sorții ironic viața m-a jupuit de viu mi-a sfârtecat fiecare bucățică până a ajuns în măduva oaselor și a înfulecat-o plină de poftă și pe aceea ca un vampir mi-a savurat fiece picătură de sânge și nu mi-a iertat nimic mi-a ajuns până în pântece și m-a condamnat la o viață stearpă din care să nu pot culege nimic m-a lăsat doar să … Continuă să citești Poeme

Poeme

cuvinte în sânge poemul pe care-l ai în vene nu poate fi scris el nu are cuvinte cuvintele poemului din venele întortocheate e doar un susur prin sânge îl simți pe buze doar când eşti lovit de soartă și  de viață un firicel şerpuitor înspre bărbie unde se preface-n stropi ce picură-n țărână iată poemul vieții mele strigi privind în urmă la dâra de sânge … Continuă să citești Poeme

DE N-AR ÎNTOARCE ORFEU PRIVIREA

Nici lumina  nici o oglindă nu-mi poate prinde chipul mă adâncesc în apa sticloasă vâslesc o nouă imagine, târzie. Am ajuns lângă piramide sentimentele închise acolo nu mă dor înapoi, navighez ca Marco Polo după ce am păcătuit călcând pământul fără milă risipind arome din vase colorate rostuite cu amestec pentru hrana zeilor Am forțat traversarea încercând să salvez lacrima lui Orfeu când tocmai veneau spre mine … Continuă să citești DE N-AR ÎNTOARCE ORFEU PRIVIREA