Drumuri… Drumurile m-au apropiat de tata, împreună cu el am început să escaladez viața, cerul ne însoțea în nopțile cu liniște, ploile ne ispiteau, învățam despre flori și iubire, iubeam depărtările, lângă izvoare căutam taina arborilor seculari, întotdeauna pe iertare clădeam lecția de anatomie a secundei, în inimă contopeam universuri. Acum chipul lui îl regăsesc nemuritor precum stelele își croiesc veșnicia arzând. Dincolo de timp … Continuă să citești Poeme
În voia sorții ironic viața m-a jupuit de viu mi-a sfârtecat fiecare bucățică până a ajuns în măduva oaselor și a înfulecat-o plină de poftă și pe aceea ca un vampir mi-a savurat fiece picătură de sânge și nu mi-a iertat nimic mi-a ajuns până în pântece și m-a condamnat la o viață stearpă din care să nu pot culege nimic m-a lăsat doar să … Continuă să citești Poeme
cuvinte în sânge poemul pe care-l ai în vene nu poate fi scris el nu are cuvinte cuvintele poemului din venele întortocheate e doar un susur prin sânge îl simți pe buze doar când eşti lovit de soartă și de viață un firicel şerpuitor înspre bărbie unde se preface-n stropi ce picură-n țărână iată poemul vieții mele strigi privind în urmă la dâra de sânge … Continuă să citești Poeme
Nici lumina nici o oglindă nu-mi poate prinde chipul mă adâncesc în apa sticloasă vâslesc o nouă imagine, târzie. Am ajuns lângă piramide sentimentele închise acolo nu mă dor înapoi, navighez ca Marco Polo după ce am păcătuit călcând pământul fără milă risipind arome din vase colorate rostuite cu amestec pentru hrana zeilor Am forțat traversarea încercând să salvez lacrima lui Orfeu când tocmai veneau spre mine … Continuă să citești DE N-AR ÎNTOARCE ORFEU PRIVIREA
Între două lumi Ea este aici Și totuși nu este prezentă Ea călătorește între două lumi Acolo unde timpul Nu iși mai are locul Atât de departe de noi Și totuși atât de aproape Atât de departe de tot Și totuși atât de aproape O clipire O atingere Și ea este aici Atât de aproape de mine Regina mănușilor Din întunericul atelierului Degetele fermecate Degetele … Continuă să citești Poeme
CĂRĂRI ȘERPUITOARE Convulsiile morții trebuie să fie al dracului de neplăcut cînd tăcerea te lovește ca un bici peste față și cerul se prăbușește ca un copac sub toporul necredinței țintuit de cabluri metalice și despicat cum se cuvine cu pietre în loc de apă și alge submarine în loc de ferocitatea imnurilor către paradis acești oameni au trăit cu spaima perpetuă a vîrstelor ce … Continuă să citești Poeme
Monsieur Magny Ceea ce a rămas din el este un trabuc, o poveste care se fumează ca o amintire. Menhirul nu este drept! L-am găsit întâmplător, la un târg de vechituri din Varennes. Culoarea sa cubaneză chema papagalii împăiați la petrecere. Astăzi, moartea glumește într-un pahar plin de spumă și pretinde că nu a sărbătorit tinerețea. Are dreptate. Monsieur Magny, nici el nu este … Continuă să citești Poezie în proză
Naștere Chiar dacă sufletul artistului o să plece, cuvintele vor rămâne. Cuvintele sunt eternitate. Luna se furișează printre crengile copacilor, pândește la nașterea cuvintelor, la felul cum artistul își taie cordonul ombilical și le lasă să meargă în lumea mare pentru a fi descoperite. Artistul zâmbește. Expiră cu ușurarea unei pisici care a ajuns la casa stăpânului iar acum poate să lenevească în pătuțul de … Continuă să citești Poeme
Punct fără ghilotine Prin punctul fără ghilotine Ies guri-căscate la plimbare Dinadins fără cutii marcate Fețele mirate arată cu degetul Acela are guler Caii lui verzi aleargă cu funiile de gât Fără arderi nu se poate împărți nimic E la liber fantezia flagelării. Poveste de seară Era noapte fiindcă ziua era prea ocupată cu alte pregătiri Te-ai rătăcit felinarul avea ochii roșii Furnicile își făcuseră … Continuă să citești Poezie
A măsurii Prin câteva înghițituri se învârte, de obicei, pumnul spiralat ce înaintează încărcat spre sacadarea veșnică a bolborosirii de sine. În hohote se măsoară, de asemenea, distanța, timpul, somnul și, în genere, tot ce se fărâmă în dumicături după cum din dumicături învie saliva împărtășaniilor, a mirărilor și a tot ce, finalmente, se estompează prin creștere. Fragmentată ne e sutura, atunci când apucăm unul … Continuă să citești Poeme
P(RO)EZIA 