Categorie: Proză

Proză

Manuscrisul, Bursa și Bibliotecarul (fragment de roman)

Febra crescândă a Bursei îl făcu să rânjească fără a-și reține satisfacția. Manuscrisul apărut din neant fusese cotat în doar câteva ore la nivelul unor opere canonice, deși nu neapărat prin valoare literară, ci prin raritatea și, mai ales, stranietatea lui. Devenise un instrument financiar de sine stătător, tranzacționat de la o secundă la alta, doar paragraful de deschidere valorând cât un roman al unui … Continuă să citești Manuscrisul, Bursa și Bibliotecarul (fragment de roman)

Avatarul lui NecunoscutProeziaUn comentariu
Proză

Șoaptele dintre ape (fragment)

Prolog Hēi Yīn studia sulurile cu vrăji când auzi bătăi puternice în ușă. – Deschide în numele Împăratului! Shùshì-ul știuse că așa ceva urma să se întâmple mai devreme sau mai târziu, în ciuda tuturor precauțiilor pe care și le luase, căci Artele Întunericului își lăsau asupra locurilor și ființelor o malefică umbră de accidente, ghinioane, vise rele și temeri aparent inexplicabile ce nu putea … Continuă să citești Șoaptele dintre ape (fragment)

Avatarul lui NecunoscutProeziaUn comentariu
Proză

Odaia din memorie

Capitolul I Odaia “Lena, dacă citești scrisoarea asta, înseamnă că ai ajuns în odaie. Nu-ți fie frică.  Nu ai pierdut nimic, încă. Un sfat numai să-l ții minte: nu-l lăsa să plece definitiv. Știi despre cine vorbesc!” – 10 Mai, 2031          Atât scria pe bucata aia de hârtie mototolită, proaspăt găsită într-o carte din casa bunicilor. Era pentru prima oară când călcam aici. Pentru … Continuă să citești Odaia din memorie

Avatarul lui NecunoscutProeziaUn comentariu
Proză

Monștri și sfinți

Penumbra asta nesuferită reuṣea să invadeze ṣi să sufoce totul în jur: covorul prăfuit, fotoliul scârțâind alene ṣi gândurile toate. Nu doar ale ei, ci toate gândurile care au rămas blocate în vidul ăsta blestemat. Nu era seară încă, de fapt nici nu contează ce moment al zilei era, aici sălăṣluia mereu întunericul, iar pe ea o găseai mereu citind undeva mai lângă fereastră, unde … Continuă să citești Monștri și sfinți

Avatarul lui NecunoscutProeziaUn comentariu
Proză

Noaptea nunții

După o noapte de neuitat în care își sărbătorise ziua de naștere, Marian voia să facă o incursiune împreună cu Ștefan, sperând că aerul curat îi va alunga oboseala acumulată. Se înviorase cu un ceai cald, iar răgazul îl făcuse să se gândească la starea tehnică a mașinii: reviziile erau expirate, direcția față nesigură. – Nu o să am eu parte de ghinion, se încurajase … Continuă să citești Noaptea nunții

Avatarul lui NecunoscutProeziaUn comentariu
Proză

Ia-mă, nene!

Eram un puști cu strabism, mare ca o franzelă, cu ghiozdan în spate, mare cât o franzelă. Purtam o helancă albastră, groasă, cu gât negru și cu 78 mare pe piept, scris cu alb. Pantaloni verzi ca măslinele, groși și ei, cu cizme maro cu bot de rață-elegante. Geacă albastră, groasă, de fâș, care arăta de parcă am furat-o de la un tip care participa … Continuă să citești Ia-mă, nene!

Avatarul lui NecunoscutProeziaUn comentariu
Proză

Celălalt

— Eu nu cred niciodată cât arată ceasul… Şi nu am nevoie de scară ca să urc până la soare. Aşa i-am spus. Apoi, am făcut un gest spre nicăieri, fără să fiu sigur că e din voinţa mea şi, iată, acum am al treilea ochi, aşa cum au femeile. El a trasat cu mâna o sfoară pe care oamenii dresaţi din curtea şcolii fac … Continuă să citești Celălalt

Avatarul lui NecunoscutProeziaUn comentariu
Proză

Cele trei pahare ale mașinii de spălat

M-am așezat în mijlocul camerei și am trasat cu cretă albă un cerc în jurul meu, care mă cuprindea fix în centru. Purtam o fustă lungă, până în pământ. Nu îmi plăcea ca atunci când mă așezam să mi se vadă picioarele, mereu am crezut că am genunchii pătrați. Îmi pusesem o bluză în dungi multicolore, mult mai lungă în mâneci decât măsura mea. Pe … Continuă să citești Cele trei pahare ale mașinii de spălat

Avatarul lui NecunoscutProeziaUn comentariu
Proză

Cântec și descântec

–Pot să mă așez? –Nu știu. Ai două variante. Am rămas pentru câteva clipe pironit în ușa compartimentului, neștiind cum să reacționez. Oare râdea de mine? Un străin pe care abia îl întâlnisem? Poate fusesem nepoliticos. –Bună ziua! Îmi cer scuze! E liber locul de lângă dumneavoastră? –Tu ce crezi? Privește în jur. L-am privit mai atent, insistent, poate chiar prea insistent. Mă gândeam că … Continuă să citești Cântec și descântec

Avatarul lui NecunoscutProeziaUn comentariu
Proză

Apartamentul

Pentru părinții și pentru toți oamenii mari (oare care a fost deșteptul care i-a învățat pe copii, prima oară, să le spună adulților, oameni mari? …) apartamentele erau temple, edificii sacre, instituții în care era mereu curent, și în care trebuia să porți mereu vată-n urechi, chiar dacă toată ziua, toată viața chiar, geamurile erau închise. Nu prea era lumea cu aerisitul și din astea. … Continuă să citești Apartamentul

Avatarul lui NecunoscutProeziaUn comentariu