Jocul sorții

Ionel Rușanu Îmi tot vine în minte în ultima vreme atitudinea resemnată în fața morții pe care o avea bunicul meu. Dar el era plămădit din alt aluat. Și era întărit de vremuri dure. Vremurile celui de-al Doilea Război Mondial. A luptat pe ambele fronturi; și în Est, și în Vest. A fost lovit de ghinion abia pe frontul de vest, în Ungaria, în toamna … Continuă să citești Jocul sorții

Făcălețul

Florentina Ionescu – Fata mamii, să știi că ăsta umblă cu alta. – Tanti Aurica, poți să-ți dai mata seama de asta, ghicind într-o farfurie nespălată? Peste tot în sat sunt femei tinere care sunt angajate de familiile mai înstărite să spele vasele. Eu am angajat astăzi o femeie bătrână ca să-mi ghicească în farfuriile pline de pete de sos și de grăsime, adunate în … Continuă să citești Făcălețul

E  INTERZIS  SĂ-NĂLȚĂM  ZMEIE

Márcia BATISTA RAMOS Pe 18 august țara noastră sărbătoreşte ziua dobândirii independenței față de Imperiul britanic; se împlinesc o sută doi ani de la plecarea englezilor. Iar bunica Samira, care e la fel de bătrână ca timpul, spunea că, în lungii săi ani de viață n-a ştiut ce-i aia pace. Fiindcă țara noastră a fost tot timpul bântuită de nenorociri şi de o mulțime de … Continuă să citești E  INTERZIS  SĂ-NĂLȚĂM  ZMEIE

Ape în amurg

Cristian Mladin Bătrânul privea în depărtare. Se pierdea în gânduri, într-o lume a lui, ca într-o pădure cu cărări pe care le știa demult. Ochii săi, odinioară albaștri, erau acum alburii ca și cum o ceață s-ar fi pus înaintea lor. Ca un obstacol uneori, ca o protecție împotriva necunoscutului. Nu multe lucruri pământești îi erau însă necunoscute. Crescuse într-un oraș vechi de la malul … Continuă să citești Ape în amurg

Anatomia unui zâmbet

Bianca Chircu „Tu zâmbești când vezi oamenii” Nu știu dacă e exclamație sau interogație. Nici măcar ca pe o afirmație nu o pot interpreta. Când mi-a spus asta, tonul lui era sec, fără inflexiuni, de aceea n-am știut niciodată dacă să interpretez aceste cuvinte drept compliment sau jignire. Nici una, nici alta, am decis. Am luat această frază ca atare și mi-am pus-o ca etichetă … Continuă să citești Anatomia unui zâmbet

Studenți am fost și noi

Andreea Stahie Probabil o experiență care merită amintită din studenție, sau mai bine zis experiențe, sunt nopțile alea lungi, deși foarte scurte, din sesiune în care mă chinuiam să-mi bag în cap un secol de literatură într-o noapte, că deh, ce e aia să înveți în avans când ai atâtea alte lucruri de făcut cum ar fi să dormi, să ieși în oraș, să mergi … Continuă să citești Studenți am fost și noi

M

Ioana Ghelțu-Bîrjan Durere, durere, durere… o simțise dintotdeauna în așa fel încât se obișnuise cu ea… Dar ce însemna această durere pentru ea? Copil fiind, se jucase și căzuse, rănindu-și genunchii. Când crescuse mai mare, pământurile tatălui ei fuseseră atacate, iar durerea îi cuprinsese spiritul atunci când își văzuse părinții murind… Din acea clipă, zâmbetul ei devenise unul melancolic, trist ca o zi mohorâtă de … Continuă să citești M

Zidul, apoi unica mare de pe pământ

Ania Vilal (fragmente din romanul omonim publicat la Casa de Pariuri Literare în 2021) Ceaiul aburind pentru Silvana, mirosul de flori proaspete din vaza de pe masă, mănunchiul de zmeure coapte din castron, pe hol încălțările murdare de pământ reavăn din pădure. În baie, urme fine de săpun în chiuvetă. Mirosul tău peste tot. Pot să fac o hartă cu locurile pe unde ai fost … Continuă să citești Zidul, apoi unica mare de pe pământ

Trofee

Florentina Ionescu Mă holbez la cinci penisuri-trofeu, aliniate pe perete, deasupra televizorului, pe o poliță din livingul meu. Au trăsături diferite, cu vene proeminente, mai groase, mai subțiri, albe ca un degețel supt de un țânc. Sub fiecare stă scris numele bărbatului și data la care am devenit fericitul posesor al organelor pe care le păstrez pentru frumusețea lor. Nu le-am mai dat drumul să … Continuă să citești Trofee