IZVORUL CARE URCĂ SPRE  STELE

Constantin GEANTĂ I – Te las nepoate. Nicodim privea puțin cam tulburat la băiatul care își acorda vioara. – Bine, unchiule! – O să întârzii puțin, deoarece la întoarcerea de la târg trec pe la fratele Vasile. Chipul lui Ion părea transfigurat. Abia terminase treburile gospodărești, când aceeași nestăvilită pasiune îi clocotea prin vine. Din străfunduri un puhoi îi inunda ființa. Trăia transpus în lumea … Continuă să citești IZVORUL CARE URCĂ SPRE  STELE

Drum înzăpezit

Ovidiu Cristian Dinică Noaptea își etala stelele ca pe trofee, iar luna își arunca săgețile în râul ce învecina drumul, ca și cum ar fi dorit să măsoare distanțele. Tușind, precum un bolnav ce suferă de plămâni, mașina se opri brusc. Ca să-și ia avânt să urce dealul, ar fi trebuit ca tata să apese ambreiajul la maxim. Panta era acoperită cu zăpadă și orice … Continuă să citești Drum înzăpezit

Liber

Cristian Ovidiu Dinică Moartea lui Gligor, zis Nebunul, a fost privită cu indiferență. De la nunta fiicei sale, nimeni nu mai auzise de el. Atunci, urcat pe casa cu acoperiș de țiglă, amenința că va sări, că el are aripi, iar pentru a le dovedi își îndoia brațele și le flutura. Aripile le vedea doar el și tot el vedea zborul. Striga și arunca cu … Continuă să citești Liber

Pasărea

Cristian Ovidiu Dinică L-au fript tălpile să urce pe bloc, era mai mult decât o curiozitate, un impuls juvenil ce-l scosese din casă și-l pusese să escaladeze etajele, unul câte unul, până la ultimul. Sus, un chepeng greu de fier bloca intrarea pe terasa blocului. Odată trecut de el, întreg spațiul exterior era al său. De aici libertatea sa de imaginație prindea aripi. Putea să … Continuă să citești Pasărea

Soldatul

Gabi Gabrinov Câmpul era învelit într-o revărsare de ceaţă groasă la prima oră a dimineţii, atât de densă încât bloca razele firave, sângerii ale răsăritului. Era un amestec ciudat de lumină şi întuneric, ca într-un tablou gotic. Noaptea nu trecuse de tot, iar ziua abia îşi deschidea ochii, bolnavă, slăbită, ca după un somn tulbure. El nu dormise deloc şi era atât de obosit încât … Continuă să citești Soldatul

Să te văd mireasă

Florentina Ionescu Ai învățat să-ți ascunzi dorul după rândurile scrise despre el. E dureros, dar funcționează. Îți dai seama după ce ai scris – din nou – că ți-a crescut glicemia. Emoții ieșind la suprafață prin celule. Cinci grame de dor de tata. Atât are un pliculeț de zahăr, când intri în panică în diminețile cu hipoglicemie. Iar când te-apuci să scrii despre el cu … Continuă să citești Să te văd mireasă

VINOVĂȚIE

Simona Stapan Mi-e frică de ceea ce urmează să mărturisesc. Fiecare cuvânt este adevărat și nici nu voi încerca să palmez – așa cum face un scriitor adevărat, un magician – adevărul în spatele ficțiunii. Numele personajelor sunt schimbate, într-adevăr, dar orice cititor perspicace va recunoaște detaliile de culise ale poveștii ce în urmă cu șapte ani, șapte ani și ceva, a șocat și a … Continuă să citești VINOVĂȚIE

Fuga

Victor Popescu Adesea mi-am dorit ca vechea clădire în care funcționa școala din sat să se prăbușească sau să ia foc. Era o dorință explicită de a vedea școala transformată în cenușă, moloz, în nimicul acela care ocupă uneori atât de mult spațiu. Nu mă lega nicio nostalgie de acea clădire ori, dacă tot veni vorba, de sat, în general. Nu suportam strada aceea care … Continuă să citești Fuga

Ispita

Andrei Ungureanu Călecioaia văzuse numaidecât mașina străină și, din câte i se părea ei, scumpă, care se oprise la poartă, dar afară de a privi curioasă, altceva nu făcu. Din mașină se dădură jos 3 persoane, 2 bărbați și o femeie, îmbrăcați frumos, ca la oraș. Altminteri nu era sigur că veniseră la ea, nici n-ar fi avut de ce, copiii ei n-aveau mașini scumpe … Continuă să citești Ispita