Eram un puști cu strabism, mare ca o franzelă, cu ghiozdan în spate, mare cât o franzelă. Purtam o helancă albastră, groasă, cu gât negru și cu 78 mare pe piept, scris cu alb. Pantaloni verzi ca măslinele, groși și ei, cu cizme maro cu bot de rață-elegante. Geacă albastră, groasă, de fâș, care arăta de parcă am furat-o de la un tip care participa … Continuă să citești Ia-mă, nene!
— Eu nu cred niciodată cât arată ceasul… Şi nu am nevoie de scară ca să urc până la soare. Aşa i-am spus. Apoi, am făcut un gest spre nicăieri, fără să fiu sigur că e din voinţa mea şi, iată, acum am al treilea ochi, aşa cum au femeile. El a trasat cu mâna o sfoară pe care oamenii dresaţi din curtea şcolii fac … Continuă să citești Celălalt
M-am așezat în mijlocul camerei și am trasat cu cretă albă un cerc în jurul meu, care mă cuprindea fix în centru. Purtam o fustă lungă, până în pământ. Nu îmi plăcea ca atunci când mă așezam să mi se vadă picioarele, mereu am crezut că am genunchii pătrați. Îmi pusesem o bluză în dungi multicolore, mult mai lungă în mâneci decât măsura mea. Pe … Continuă să citești Cele trei pahare ale mașinii de spălat
–Pot să mă așez? –Nu știu. Ai două variante. Am rămas pentru câteva clipe pironit în ușa compartimentului, neștiind cum să reacționez. Oare râdea de mine? Un străin pe care abia îl întâlnisem? Poate fusesem nepoliticos. –Bună ziua! Îmi cer scuze! E liber locul de lângă dumneavoastră? –Tu ce crezi? Privește în jur. L-am privit mai atent, insistent, poate chiar prea insistent. Mă gândeam că … Continuă să citești Cântec și descântec
Pentru părinții și pentru toți oamenii mari (oare care a fost deșteptul care i-a învățat pe copii, prima oară, să le spună adulților, oameni mari? …) apartamentele erau temple, edificii sacre, instituții în care era mereu curent, și în care trebuia să porți mereu vată-n urechi, chiar dacă toată ziua, toată viața chiar, geamurile erau închise. Nu prea era lumea cu aerisitul și din astea. … Continuă să citești Apartamentul
Mă aşteptam ca, din clipă în clipă, să sară, să se ducă la duş, să se îmbrace grăbită şi să fugă pe uşă. În schimb, Fiona şi-a ridicat bărbia de pe spatele meu şi s-a întins lângă mine. Mă privea cu ochi mari, blânzi, era parcă o alta, ca şi cum răsăritul soarelui ar fi anihilat tot ceea ce păruse malițios, vulgar, pervers, agresiv … Continuă să citești Miezul nopții în Cartierul Felinarelor Stinse (fragment de roman)
M-am gândit mult la iertare că am tot auzit-o pe mama folosind-o pe aia cu: „să treci peste”. Lucrul peste care trebuie să treci peste este durerea. Dar nu e chiar ușor cu trecutul ăsta peste. Pentru început, necesită un fel de înțelegere, adică trebuie să înțelegi de ce duci această durere, de ce ți-a fost cauzată și apoi, doar apoi, poți să încerci să … Continuă să citești Să treci peste
Când se deschidea ușa cu putere, știam că a venit acasă. Mai știam că este în ogradă și pentru că simțeam ceva, ceva care rar mă părăsea la acea vreme. Târziu, în anii adolescenței, am înțeles că ceea ce simțeam era frică. Parcă-mi paraliza corpul, parcă aș fi plâns doar pe interior, fiindcă cu voce tare nu puteam să o fac. Știam că el, bărbatul … Continuă să citești Am ales să îl iert pe tata
Copilul privea lumea cu ochi mari, limpezi, ca două ferestre spre o realitate paralelă. În jurul lui, orașul se mișca grăbit, dar el rămânea netulburat, cu fruntea aplecată asupra unei cărți. Lumea din pagini îl absorbea cu totul. Pe trotuar, o tânără coborî din autobuz cu o grabă furioasă. Se împiedicase de prag, de pași, de oameni. Aproape căzuse, dar se redresase cu o energie … Continuă să citești Un copil și o carte
Tabla se întindea ca un câmp de luptă sub ei, o rețea de posibilități nesfârșite, unde fiecare pătrățel era o capcană, fiecare mutare un pariu. Regina stătea dreaptă, silueta ei întunecată proiectându-se pe pătrățele palide de marmură, o figură a eleganței și puterii. Regele, obosit și slăbit după atâtea partide, se sprijinea de sceptrul său, greutatea coroanei apăsându-i pe capul plecat. Ei erau ultimele piese … Continuă să citești Șah mat
P(RO)EZIA 