Penumbra asta nesuferită reuṣea să invadeze ṣi să sufoce totul în jur: covorul prăfuit, fotoliul scârțâind alene ṣi gândurile toate. Nu doar ale ei, ci toate gândurile care au rămas blocate în vidul ăsta blestemat. Nu era seară încă, de fapt nici nu contează ce moment al zilei era, aici sălăṣluia mereu întunericul, iar pe ea o găseai mereu citind undeva mai lângă fereastră, unde … Continuă să citești Monștri și sfinți
După o noapte de neuitat în care își sărbătorise ziua de naștere, Marian voia să facă o incursiune împreună cu Ștefan, sperând că aerul curat îi va alunga oboseala acumulată. Se înviorase cu un ceai cald, iar răgazul îl făcuse să se gândească la starea tehnică a mașinii: reviziile erau expirate, direcția față nesigură. – Nu o să am eu parte de ghinion, se încurajase … Continuă să citești Noaptea nunții
Eram un puști cu strabism, mare ca o franzelă, cu ghiozdan în spate, mare cât o franzelă. Purtam o helancă albastră, groasă, cu gât negru și cu 78 mare pe piept, scris cu alb. Pantaloni verzi ca măslinele, groși și ei, cu cizme maro cu bot de rață-elegante. Geacă albastră, groasă, de fâș, care arăta de parcă am furat-o de la un tip care participa … Continuă să citești Ia-mă, nene!
— Eu nu cred niciodată cât arată ceasul… Şi nu am nevoie de scară ca să urc până la soare. Aşa i-am spus. Apoi, am făcut un gest spre nicăieri, fără să fiu sigur că e din voinţa mea şi, iată, acum am al treilea ochi, aşa cum au femeile. El a trasat cu mâna o sfoară pe care oamenii dresaţi din curtea şcolii fac … Continuă să citești Celălalt
M-am așezat în mijlocul camerei și am trasat cu cretă albă un cerc în jurul meu, care mă cuprindea fix în centru. Purtam o fustă lungă, până în pământ. Nu îmi plăcea ca atunci când mă așezam să mi se vadă picioarele, mereu am crezut că am genunchii pătrați. Îmi pusesem o bluză în dungi multicolore, mult mai lungă în mâneci decât măsura mea. Pe … Continuă să citești Cele trei pahare ale mașinii de spălat
–Pot să mă așez? –Nu știu. Ai două variante. Am rămas pentru câteva clipe pironit în ușa compartimentului, neștiind cum să reacționez. Oare râdea de mine? Un străin pe care abia îl întâlnisem? Poate fusesem nepoliticos. –Bună ziua! Îmi cer scuze! E liber locul de lângă dumneavoastră? –Tu ce crezi? Privește în jur. L-am privit mai atent, insistent, poate chiar prea insistent. Mă gândeam că … Continuă să citești Cântec și descântec
Pentru părinții și pentru toți oamenii mari (oare care a fost deșteptul care i-a învățat pe copii, prima oară, să le spună adulților, oameni mari? …) apartamentele erau temple, edificii sacre, instituții în care era mereu curent, și în care trebuia să porți mereu vată-n urechi, chiar dacă toată ziua, toată viața chiar, geamurile erau închise. Nu prea era lumea cu aerisitul și din astea. … Continuă să citești Apartamentul
Mă aşteptam ca, din clipă în clipă, să sară, să se ducă la duş, să se îmbrace grăbită şi să fugă pe uşă. În schimb, Fiona şi-a ridicat bărbia de pe spatele meu şi s-a întins lângă mine. Mă privea cu ochi mari, blânzi, era parcă o alta, ca şi cum răsăritul soarelui ar fi anihilat tot ceea ce păruse malițios, vulgar, pervers, agresiv … Continuă să citești Miezul nopții în Cartierul Felinarelor Stinse (fragment de roman)
M-am gândit mult la iertare că am tot auzit-o pe mama folosind-o pe aia cu: „să treci peste”. Lucrul peste care trebuie să treci peste este durerea. Dar nu e chiar ușor cu trecutul ăsta peste. Pentru început, necesită un fel de înțelegere, adică trebuie să înțelegi de ce duci această durere, de ce ți-a fost cauzată și apoi, doar apoi, poți să încerci să … Continuă să citești Să treci peste
Când se deschidea ușa cu putere, știam că a venit acasă. Mai știam că este în ogradă și pentru că simțeam ceva, ceva care rar mă părăsea la acea vreme. Târziu, în anii adolescenței, am înțeles că ceea ce simțeam era frică. Parcă-mi paraliza corpul, parcă aș fi plâns doar pe interior, fiindcă cu voce tare nu puteam să o fac. Știam că el, bărbatul … Continuă să citești Am ales să îl iert pe tata
P(RO)EZIA 