publicat în volumul „Povești cu Dichis” apărut în 2019 la Editura Cutiuța cu povești Ghinea Valentina Mihaela Mȃnuța fetiței se ȋncolӑcise ȋn jurul degetului arӑtӑtor al tatӑlui. „Oare ce de nu o ducea mӑmica la grӑdinițӑ azi?! …așa, ca de obicei?” Picioarele ȋi mergeau, parcӑ, de la sine, iar privirea ȋi atȃrna tot ȋnspre ȋnapoi, ca și cum ar fi cӑutat ceva de care sӑ … Continuă să citești Regӑsirea
Gara mirosea a fier ud și a pâine învechită, a lucruri uitate în spații intermediare, unde nimic nu vine să rămână cu adevărat. Într-un colț, o femeie cu o valiză prea mică pentru toate lucrurile care ar fi trebuit lăsate în urmă. Nu era graba omului care pleacă, ci o așteptare lucioasă, ca un câine care s-a obișnuit cu lanțul. Părea genul de om care … Continuă să citești Oamenii care își plimbă moartea
Astfel își repeta fiul, obsedat de subordonarea impusă în familie de propria mamă, de neîncrederea ei, de excesele de furie sau stările ei frecvente de panică. Ea nu cunoștea tot timpul decât încordare: – Ai răbdare să acorzi clemență oricărei persoane! Pe mama ta trebuie să o înțelegi și să o ierți. Orice ar fi făcut, oricâtă asprime avea, întotdeauna te-a iubit. Dispariția tatei a … Continuă să citești Pricini de sărăcie
Trântise ușa vestiarului și își promisese că nu va mai călca vreodată pe acolo. Trecuse un an și trei luni de când primise abonamentul la sală. Pe atunci avea optzeci și cinci de kilograme și o viață plictisitoare. Căsnicia se derula într-o rutină ca o bătătură în călcâi. O durea doar când mergea la evenimente unde trebuia să poarte pantofi eleganți. În rest, dinamică avea … Continuă să citești Colanți de seară
Tunetele răsunau asurzitor, ca niște pături imense scuturate de mâini nevăzute deasupra orașului. Cerul amenința cu ploaie și grindină, iar orizontul întunecat părea să apese peste grijile oamenilor ca o sentință. Venise timpul răbufnirii. Gesturile deveniseră egoiste, iar ura se revărsa pretutindeni. Cuvintele dispăruseră. Comunicarea era violentă, goală, lipsită de sens. Privirile, fade și încastrate în orbite, izbeau fără direcție. Era a doua zi după … Continuă să citești Sub cerul rupt
Viața Mariei intră într-un nou ritm. Nopțile călătorea, așezată sau ghemuită în câte un transportor de personal. Zilele dormea, uneori pe podeaua transportorului, alteori afară, în umbra lui. Cunoscu o mulțime de hackeri ai șoselelor, unii de culoare, alții albi, câteodată asiatici sau hispanici. La fiecare punct de întâlnire, sau nod de rețea, cum îi spuneau ei, plătea câte o sumă cu cipul de valută … Continuă să citești Gangland (fragment de roman)
Porniseră spre Eos Celestis după ce guvernatorul fusese de acord să-l primească. Acesta nu se ferise să-i comunice prin Rassemun că Lumni primise un nou trup și-și reluase locul de prim-consilier, deci nici nu se punea problema să se întoarcă în Biblioteca sufletelor. Asta în cazul în care Apoc ar fi venit cu o astfel de cerere, ceea ce uriașul îl încredințase că nu era … Continuă să citești Stellarium 3: Agenții haosului (fragment de roman)
Un oraș plutitor era Hubb-ul, compus din mii de sfere de sunete și lumină. Totul era vibrație dincolo de ceea ce simțeau oamenii – o cascadă de note, pe care urechile nu le percepeau, dar care pătrundeau în structura materialelor sintetizate în sutele de ani de la colonizarea planetei de către echipajul navei Speranzia. Astfel, se formau habitate, o întreagă lume plutitoare. Fusese cea mai … Continuă să citești Stellarium 2: Ascensiunea stelară (fragment de roman)
Lucrurile sunt infinite la număr, se nasc și pier. (Diogenes Laertios, Repertoar antic) Deasupra lui Alignak, satelitul lui Galene, Stația Spațială Liftport se rotea lent în jurul asteroidului de ancorare. Sten se amestecă printre turiștii de pe puntea-observator, așteptând explozia încărcăturii pe care o plantase mai devreme la centrul de asamblare. Era aglomerat, dar mulțimea îl proteja de roboții ce asigurau securitatea zonei. Trebuia însă … Continuă să citești Stellarium 1: Regatul sufletelor pierdute (fragment de roman)
[fragment din capitolul 5 al romanului „Răul cel mai mic” de Sorin-Mihai Grad, editura Datagroup, 2025, http://www.raulcelmaimic.ro] —Cine a venit cu ideea Partidului Adevărat Românesc? —Voievodul. —Care, că aveți un letopiseț întreg la dispoziție? —Corect. Nu avem în rândurile noastre nici un Laiotă Basarab, dar există câțiva colegi cu nume răsunătoare. —Chiar și dumneavoastră aveți un nume voievodal. —Dacă mă chema Chiajna Mușat-Basarab, poate că … Continuă să citești 5: #powerwoman
P(RO)EZIA 