Se uita în jos cum picăturile de apă coborau spre scurgere, apa crescuse în cadă semn că era din nou undeva înfundat. Făcea același lucru în fiecare zi, în fiecare dimineață, de mult nu mai schimbase nimic. Când era tânăr îi plăcuse să-și schimbe obiceiurile des, acum se mulțumise cu o rutină. Și-a luat o cămașă albastră cu dungi și o cravată galbenă, a simțit … Continuă să citești Pensionare
fragment de roman SAPIENT, volumul al doilea al seriei Nordam 2190, Crux Publishing de Alina Voinea 2191, Fey 6, duminică noaptea Titan Baza III La cererea lui XI LIV, modularii își modificaseră legăturile și se asamblaseră într-un hangar monumental, sub acoperișul căruia să se poată aduna noii cetățeni cu drepturi depline ai Conglomeratului Federal de Est. VI CIX nu-i invidia pe semenii lui de fabricație … Continuă să citești Dinastia e infinită
– Aveam zece ani când i-am auzit numele pentru prima dată. Abia mă pot mișca pe scaunul de plastic dur. Încheieturile mâinilor îmi sunt legate cu cătușe de un lanț metalic fixat în mijlocul mesei ceea ce îmi limitează drastic mobilitatea. Ofițerul de poliție îmi observă disconfortul fără a schița însă vreun gest. Este nerăbdător să afle odată ce s-a întâmplat și vizibil iritat de … Continuă să citești Obsesia
Inundat de razele soarelui, centrul se transformase într-un ocean nemilos, în care ființele se topeau. În respirația lor se simțea teama, condusă de nervozitate. Caldarâmul încins primea trupurile. Cuvintele se împrăștiau alergate de emoție. Autobuzele își deviaseră traseele astfel încât și-n zonele periferice să poată ajunge tot omul. Să se bucure cu toții de eclipsa anunțată. Pe Tanti Aglaia înghesuiala nu o stingherea, o făcea … Continuă să citești Tanti Aglaia
Se simțea în mijlocul fetelor ca într-un ciclon. Îl asaltau cuvintele lor frivole, gândite parcă să-l provoace emoțional. După lunga călătorie din Oltenia până pe litoral, oboseala îl ajungea din urmă. Cu toate acestea, nu putea lăsa stindardul jos ‑ era singurul bărbat din grup. Câștigaseră împreună o competiție de vânzări, iar premiul era un sejur la mare. Veniseră dintr-o zonă colinară, înconjurată de munți, … Continuă să citești Prizonier visării
publicat în volumul „Povești cu Dichis” apărut în 2019 la Editura Cutiuța cu povești Ghinea Valentina Mihaela Mȃnuța fetiței se ȋncolӑcise ȋn jurul degetului arӑtӑtor al tatӑlui. „Oare ce de nu o ducea mӑmica la grӑdinițӑ azi?! …așa, ca de obicei?” Picioarele ȋi mergeau, parcӑ, de la sine, iar privirea ȋi atȃrna tot ȋnspre ȋnapoi, ca și cum ar fi cӑutat ceva de care sӑ … Continuă să citești Regӑsirea
Gara mirosea a fier ud și a pâine învechită, a lucruri uitate în spații intermediare, unde nimic nu vine să rămână cu adevărat. Într-un colț, o femeie cu o valiză prea mică pentru toate lucrurile care ar fi trebuit lăsate în urmă. Nu era graba omului care pleacă, ci o așteptare lucioasă, ca un câine care s-a obișnuit cu lanțul. Părea genul de om care … Continuă să citești Oamenii care își plimbă moartea
Astfel își repeta fiul, obsedat de subordonarea impusă în familie de propria mamă, de neîncrederea ei, de excesele de furie sau stările ei frecvente de panică. Ea nu cunoștea tot timpul decât încordare: – Ai răbdare să acorzi clemență oricărei persoane! Pe mama ta trebuie să o înțelegi și să o ierți. Orice ar fi făcut, oricâtă asprime avea, întotdeauna te-a iubit. Dispariția tatei a … Continuă să citești Pricini de sărăcie
Trântise ușa vestiarului și își promisese că nu va mai călca vreodată pe acolo. Trecuse un an și trei luni de când primise abonamentul la sală. Pe atunci avea optzeci și cinci de kilograme și o viață plictisitoare. Căsnicia se derula într-o rutină ca o bătătură în călcâi. O durea doar când mergea la evenimente unde trebuia să poarte pantofi eleganți. În rest, dinamică avea … Continuă să citești Colanți de seară
Tunetele răsunau asurzitor, ca niște pături imense scuturate de mâini nevăzute deasupra orașului. Cerul amenința cu ploaie și grindină, iar orizontul întunecat părea să apese peste grijile oamenilor ca o sentință. Venise timpul răbufnirii. Gesturile deveniseră egoiste, iar ura se revărsa pretutindeni. Cuvintele dispăruseră. Comunicarea era violentă, goală, lipsită de sens. Privirile, fade și încastrate în orbite, izbeau fără direcție. Era a doua zi după … Continuă să citești Sub cerul rupt
P(RO)EZIA 