Pentru Eusebiu lumea era raiul, un loc al bunăvoinței umane, în care credea cu înverșunare și sinceritate. În acea zi hotărî plecarea în oraș în ultima clipă. Preocuparea sa era să scrie. Se desprinse cu greu de la masa de lucru, unde paginile pe care le concepea cu ardoare, îl așteptau să continue. Era dedicat scrisului cu tot crezul său. În acea dimineață trebuia să … Continuă să citești Înverșunarea
Coborâse din autocar bucuros nevoie mare. Câștigase la o loterie, pe timpul drumului, un „purcel”, un casetofon micuț, bombat, cu care dăduse celor din interior muzică populară de la casetă dar și la radio. Era vesel și voia să împărtășească și celor care-l așteptau bucuria lui. Fericirea are mereu nevoie de martori, altfel ce sens ar mai avea? Cu o cămașă cu mânecă scurtă … Continuă să citești ROMÂNI, IEȘIȚI AFARĂ CĂ VĂ TRIMITEM ACASĂ!
Când pisica mi-a aterizat în poală, stăteam degeaba, așezat în fotoliul meu de răchită, cu picioarele sprijinite de balustradă. Inițial am presupus că stătuse la pândă în frunziș, la adăpostul umbrelor care se țeseau printre crengile copacilor. Apoi, văzând că nu se mișcă nicio frunză, că nu vibrează nicio cracă, am realizat că venea de undeva de sus, de la trei sau patru. Poate că … Continuă să citești Letiția
Ceața îi îngreuna alergarea. Umezeala parcă îi bloca plămânii, presiunea din cap creștea și simțea că o să-i arunce căștile din urechi. Asculta un mix rock care-i susținea ritmul. Resimțea în tot corpul vibrația fiecărui pas făcut pe nisip. Nu vedea mai departe de primul dig și, pe o astfel de vreme, nu se aștepta să se întâlnească cu nimeni. Marea îi ținea în dreapta … Continuă să citești Gloss
Pe Maria o adusese o verișoară la Roma. Adică singură venise din România, cu autocarul, dar avusese la cine. Și când ai pe cineva dincolo, acolo, departe, unde nu ai mai fost niciodată, dar nici nu te-ai încumeta, însă viața te obligă, atunci acel cineva devine stâlpul tău. Călăuza. Speranța fără de care nu se poate face nimic. La ea, la această verișoară, venise Maria. … Continuă să citești Oala _pulită_
În tot acest timp, o vizitase doar de câteva ori și doar la început, când încă era un simplu sergent naiv și plin de entuziasm, iar ea avea pielea încă netedă și coapsele ferme. Apoi îl promovaseră sergent major și servise în departamentul de coerciție, unde văzuse prin ce treceau deconectații prinși că încercau să se strecoare clandestin în Orașe. Fusese martor la interogatorii cu … Continuă să citești SENTIENT (Nordam 2190 – I) – fragment de roman
Obișnuiam să fiu pălărier într-un oraș care mirosea mereu a pietre umezite de ploaie și a visuri uitate. Magazinul meu, ascuns între un atelier de croitorie cu obloanele trase și o farmacie care vindea elixire de origine îndoielnică, nu avea niciun semn. Nici nu era nevoie. Oamenii mă găseau singuri, atrași de șoapte și umbre, de povești care se răspândeau ca bolile virale.Înăuntru, magazinul era … Continuă să citești Pălărierul nebun
Frământa între degete o monedă de 50 de bani, era la Fontana di Trevi. Toată lumea era acolo, puhoi de oameni adunați, umăr la umăr, cu monede, dorințe, disperări, frici, nevoi, bucurii, tot ce poate ține un suflet. Întorsese spatele fântânii și aruncase moneda peste umăr cu ochii închiși. Ea și alte zeci de mâini simultan, mii și sute înaintea și după ea. A auzit … Continuă să citești Fericire
Eram pregătită să petrec ultima zi a anului cu mama. Luasem hotărârea asta brusc, fără să-i dau de știre. Mi-am strâns câteva lucruri într-o geantă, am închis ușa și am coborât la mașină. Afară, ceața și chiciura așternută peste noapte aminteau de ilustratele de iarnă. De ani buni nu mai văzusem zăpadă în zona asta și iarna nu mai era iarnă. Când mai aveam vreo … Continuă să citești Ultima zi a anului
„Căci vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, față către față; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaște pe deplin […] Și acum rămân acestea trei: credința, nădejdea, dragoste. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.” (I Corinteni 13-14) I Pocnetul sec al unui oblon trântit de vânt l-a trezit brusc pe Vlăduț, singur în cămăruța lui de la … Continuă să citești CLOPOTNIȚA (o poveste de Halloween)
P(RO)EZIA 