Andrei-Ovidiu Nistor Aerul are ceva special azi. Miroase? Miroase… a… bâlci? La o inspirație mai adâncă simt ceva mai ars. Porumb? Bâlciul din orașul meu era mereu organizat la marginea râului. Era un loc împrejmuit de un gard comunist de beton. Da… acel gard. Când mergeai spre bâlci pe drumul paralel cu râul te întâmpina mereu acel gard plin de însemne naziste și tipice unui … Continuă să citești Nostalgii de provincie (fragment)