Ania Vilal Mi-e dor de tine. Dor. de. tine. Dor. de. Dor. Dor. Dor. Alte cuvinte nu-mi vin în cap. Vreau să le scriu pe toţi pereţii din casa asta în care am fost împreună, dar nu mai pot. Nimic nu mai are consistenţă pentru mine şi sufăr ca un câine. Uite, mărul din care am muşcat alaltăieri (sau ieri?) putrezeşte pe masă. Încerc să-l … Continuă să citești 76. Dor (ne)limitat

Ania Vilal (fragmente din romanul omonim publicat la Casa de Pariuri Literare în 2021) Ceaiul aburind pentru Silvana, mirosul de flori proaspete din vaza de pe masă, mănunchiul de zmeure coapte din castron, pe hol încălțările murdare de pământ reavăn din pădure. În baie, urme fine de săpun în chiuvetă. Mirosul tău peste tot. Pot să fac o hartă cu locurile pe unde ai fost … Continuă să citești Zidul, apoi unica mare de pe pământ