Cristian Mladin Bătrânul privea în depărtare. Se pierdea în gânduri, într-o lume a lui, ca într-o pădure cu cărări pe care le știa demult. Ochii săi, odinioară albaștri, erau acum alburii ca și cum o ceață s-ar fi pus înaintea lor. Ca un obstacol uneori, ca o protecție împotriva necunoscutului. Nu multe lucruri pământești îi erau însă necunoscute. Crescuse într-un oraș vechi de la malul … Continuă să citești Ape în amurg