Pajiște toamna Amiază de miere și brândușele,ca oglindirea stelelor pe catifeaua ierbii. Dubito Ard frunzele toamnei în mine și tac cuvintele-mi cenușă. Autoportret Izbesc cu pumnul oglinda și se sfărâmă-n mii de cioburi. Sângele țâșnește din rană, roșu viu, tânăr. Imediat regret gestul. Dintr-un ciob mă privesc ridurile din colțul ochilor, încă râzând de ultima glumă. Dintr-altul, ridurile frunții încruntate în înțelegerea altor limbi, altor … Continuă să citești False haiku