Pajiște toamna
Amiază de miere
și brândușele,ca oglindirea stelelor
pe catifeaua ierbii.

Dubito
Ard frunzele toamnei în mine
și tac cuvintele-mi
cenușă.

Autoportret
Izbesc cu pumnul oglinda și
se sfărâmă-n mii de cioburi.
Sângele țâșnește din rană,
roșu viu, tânăr.
Imediat regret gestul.
Dintr-un ciob
mă privesc
ridurile din colțul ochilor,
încă râzând de ultima glumă.
Dintr-altul, ridurile frunții
încruntate în înțelegerea altor limbi,
altor suflete.
Deodată, dintr-un ciob prelung
mă privesc doi ochi verzi,
cruzi încă.
O privire tânără, tăioasă
și totuși dulce.
Timpul nu a domolit-o,
nu a lăsat niciun semn
al trecerii lui prin mine.
Tac,
încerc să respir
prin mască.
Infinit de încet trec
secundele.
Timpul mă doare.
Simt cum și privirea
îmi îmbătrânește
în așteptare.

În mijlocul verii
Dans bezmetic
De fluturi albi
Buimăciți de căldură,
Morile de vânt
Cocori stângaci
Dând alene din aripi
Nepereche,
Floarea soarelui
Cu fruntea sus
Adorându-și zeul,
Și eu, mereu alta,
Fremăt așteptând
Reîntâlnirea cu Marea.

Un singur anotimp
Septembrie îmi sfâșie sufletul
Ca o despărțire definitivă.
Cu fiece frunză uscată
Dorul meu de soare crește.
Cu fiece ploaie
Mă tulbură amintirea Mării…
Mi- aș dori sa rămân
Într- o vară eternă.
Chiar de căldura mi- ar săpa
Riduri adânci pe frunte,
Sufletul mi- ar rămâne verde …

Despre autoare

Cristina Mihăilescu, născută Corui, in 11.11.1964, la Brașov. Absolventă a Facultății de Litere din București, promoția 1988. Profesor de limba engleză la Colegiul Național Economic „Andrei Bârseanu” din Brașov.
Poezii în limba română nepublicate încă. Articole și povestiri în limba engleză apărute în reviste străine- UN-alligned, Dimensions of Love, Onlineclubmagazine-first edition.