Diaconu C. Claudiu Prizonieră în Amunet Mâinile tale vor să atingă fiecare firimitură de corp, să simtă, apoi încet să stingă toată plăcerea într-un singur horp. Buzele tale să-mi șoptească lin ce stelele au uitat să-mi spună și să-mi împrospăteze cu venin ce versul tău vrea iar să expună. Și ochii tăi zâmbind atât de fals pe o scenă gri făr’un spectator alegându-și un banal … Continuă să citești Poeme

Diaconu C. Claudiu De ce regăsirea ei m-a-ndurerat? În loc să o alint și să o sărut, Recunosc, vă spun, cum din nou, aș fi vrut I-am întors spatele și doar am plecat. Pas după pas, lacrimă după lacrimă, M-am îndepărtat. Mi-e frig, dulce boală – A vieții – Iubirea mereu te-nșală. Am avut atâta plumb în inima. Regăsire rece … Și totuși azi am … Continuă să citești Regăsire rece, poză dulce