Toamn-afară, toamnă-năuntru Nu eram pregătită de toamnă Cum nu ești pregătit nici de moarte, Dar ele își fac fără reproṣ treaba Ți se-nghesuie-n suflet și oase Fior rece, pustiu nesfârșit Pe care acum le primesc cu drag Căci în caniculă mi-am găsit Un dușman mult mai aprig Dulce, mieros, seducător Ca un amant sadic. Septembrie, torționarul meu tomnatic Mi-ai turnat pe gât must și depresie … Continuă să citești Poeme
Să fi avut vreo 9-10 ani când m-am apucat să scriu poezie. Catrene copilărești, cu rime previzibile, pe care tot încercam să le transform în cântece, dar uitam mereu linia melodică, căci nu aveam cu ce să mă înregistrez. Asta mă frustra teribil. Dar cântatul cel mai probabil nu era pentru mine oricum. Abia pe la 12 ani, am descoperit rima albă. Și asta mi-a … Continuă să citești Viața ca o proezie. Calea spre vindecare de la poezie la proză.
Penumbra asta nesuferită reuṣea să invadeze ṣi să sufoce totul în jur: covorul prăfuit, fotoliul scârțâind alene ṣi gândurile toate. Nu doar ale ei, ci toate gândurile care au rămas blocate în vidul ăsta blestemat. Nu era seară încă, de fapt nici nu contează ce moment al zilei era, aici sălăṣluia mereu întunericul, iar pe ea o găseai mereu citind undeva mai lângă fereastră, unde … Continuă să citești Monștri și sfinți
