George Rîurel Bălan Limba noastră Limba mea e graiul ierbii când țâșnește primăvara, vântul care mână cerbii, dor pe care-l poartă seara. Limba mea e prima zestre din străbuni, demult lăsată, gând pictat pe stânci rupestre… este rugă asumată. Limba mea-i o bucurie, și e dans în care iambii stau ca florile pe ie; preț plătit cu sânge-n cambii. Limba noastră-i moștenire, acoladă de unire. … Continuă să citești Poeme