Mirela Iliescu Masa rece și mâinile care deșurubau m-au făcut să fiu o creatură imaginară.Mi-am lăsat carnea descompusă printre mănușile sterile și am ieșit la o țigară.pe hol am văzut pantofii stropiți cu roșul cald și m-am fâstâcit un pic.M-am întors la sfârșit să-mi îmbrac pielea albă și vinovată.Mă simțeam un pic mai subțirete ștersesem și de pe pantofieram mulțumită și aseptică.Auzisem povești despre dureri … Continuă să citești Poeme

 Iliescu Mirela speram ca bătăile inimii să nu înroșească rochia scurtă și-albastră îți mărturiseam directă ca un glonț ce voia să-ți  tulbure mintea, să-ți  împrăștie creierii ca pe firimituri ce duceau spre mine îmi mărturiseai iar eu alergam spre casă cu rochia mea roșie și inima în palme ca un glob nefiresc într-o zi de vară.     În fiecare dimineață îmi spăl fața cu … Continuă să citești Poezii