acum când nimic nu mai poate fi ferit de îngheț așteptam buldoexcavatoarele urbanizarea excesivă care se întinde războinicul de foc a murit erau sute de nebuni nemuritori sub stele mirosea a lucernă vara și a fum când mi-a spus că viața se termină că regatul prințesei e gata și atunci am plâns. Despre autor: Numele meu este Rusu Ioan Matei, m-am născut în Iași, sunt … Continuă să citești Visul, vai!
Cuvântul apare ca o nevoie, ca o metodă prin care individul ajuns la limita trăirii se eliberează de radicalul coronarian al tristeții și își recapătă dorita, râvnita ataraxie pe care a pierdut-o printr-o tăcere a ființei. Opera literară nu poate fi fecundată într-o rezervație de ramoliți pătrunși de o stare de plictis și mulțumire metafizică, litera are nevoie de duh pentru a penetra platoșa cardiacă … Continuă să citești Literatura ca o extensie a realității
Denisa știi, toate nopțile când tastatura telefonului ne apropia așa mult proiectându-ne cuminți în fața unui stâlp de electricitate cu luminile stinse, când mi-era sete și era infernal de cald și avioanele treceau aruncând cu toate prostiile și tu le vedeai și eu le vedeam și ele erau stelele noastre, când peste tot medicamentele erau aranjate iar din nimic veneau imagini cu poza ta de … Continuă să citești Poeme
Îmi place enorm când îți muști buza din stânga jos, Când mă privești cu subînțeles, Când te enervezi și te superi, Când răspunzi la orice întrebare cu „aha”, Îmi place zgărietura din obraz, Pe care ai căpătat-o încercând să muți un dulap, Îmi plac brațele tale, Îmi plac ochii verzi cu nuanțe de albastru, Îmi plac buzele roșii și mici, Îmi plac sânii tăi pe … Continuă să citești Ioana
P(RO)EZIA 