Tunetele răsunau asurzitor, ca niște pături imense scuturate de mâini nevăzute deasupra orașului. Cerul amenința cu ploaie și grindină, iar orizontul întunecat părea să apese peste grijile oamenilor ca o sentință. Venise timpul răbufnirii. Gesturile deveniseră egoiste, iar ura se revărsa pretutindeni. Cuvintele dispăruseră. Comunicarea era violentă, goală, lipsită de sens. Privirile, fade și încastrate în orbite, izbeau fără direcție. Era a doua zi după … Continuă să citești Sub cerul rupt

Casa veche a cărei configurație Eusebiu o știa din copilărie avea nevoie de acte pentru a fi înstrăinată. Singura amintire cu această casă de la țară era din vara în care admirase în lumina soarelui frunzele verzi ale viței de lângă locuință. Frunzele străluceau de parcă ar fi adunat în ele toată lumina, iar lui i-a intrat în suflet clipa în care a simțit că … Continuă să citești Un vultur pleșuv

În somn îți era frig ca atunci când ai uitat mănușile în taxiul ce te-a dus la garăEra prea frig să mai alergi după iluzii ai preferat să urci în vagonul ce te-a purtatla o altă adresă.Vuiau copacii loviți de viscol muzica lor era stranie la fel de ciudată ca și chipul îmbătrânit ce ți-a ieșit în cale. Avea prea multe riduri care se intersectau … Continuă să citești Frustrările nopții goale

Dimineața venise repede, ca și cum după o lungă noapte plină de vise, s-ar fi dezvelit obeliscul lumii traversate de incertitudini. Ca meteorolog, eram preocupat de evoluția vremii și îngândurat de ploile ce se anunțau. Acestea puteau să-mi facă dificilă întoarcerea la stația meteo din munte. Prea grăbit să văd micile bucurii ale vieții, mi-am pregătit automobilul și-am hotărât să-i fac plinul cu benzină.În stația … Continuă să citești Timpul ca o perfuzie

Omul prăbușit în patul îngust din camera ce ținea loc de bucătărie de vară respira dispneic. În spațiul delimitat de masă și fereastră se simțea mirosul apăsător de alcool în care zăcea trupul său. În jur erau sticle goale și un sac cu pâine râncedă. Bărbatul matur, cu vârsta în jurul a cincizeci de ani, dormea. Patul era mic în comparație cu statura sa. Lumina … Continuă să citești Sfârșitul unui om simplu

Victor era obișnuit să vadă privirele triste ale celor din jur. În preajma Sărbătorilor Pascale, vremea ținea cu oamenii, nu era nici cald, nici frig, așa că simți că era timpul să iasă la o plimbare. Dorea să înțeleagă ce se întâmplă în orașul său dominat de letargie.În piață, aplecat asupra gândurilor, nu realiză că șoferul unui autoturism se pregătea să scoată mașina din parcare. … Continuă să citești VICTOR, un om singur

Deseori visa marea ca și cum s-ar fi aflat într-un acvariu, de unde putea să-și imagineze întinderile albastre. Trecea de la o scoică la alta, de la un val la altul înotând printre noi cei ce-l acceptam ca pe un confrate. Din când în când ieșea la suprafață să respire. Atunci devenea conștient de plămânii săi dezvoltați. Ca ființă, era om în mulțimea nedefinită a … Continuă să citești Ihtiologul