Mama

Ovidiu Cristian Dinică mama încurcă adesea sunetele unele le simte cum i se urcă pe umeri ca niște copii răsfățați altele îi ajung la urechi asemeni cuvintelor ce se rup în silabe și se risipesc ea caută să le adune și ele rostogolesc lumina ce devine sălbatic de albă ninge peste ea ca în copilărie când merele roșii le mânca direct din pom unele cuvinte … Continuă să citești Mama

Profesorul Daniel Ioniță în dialog cu Ovidiu Dinică

Ovidiu Dinică: Sunteți un autor recunoscut internațional, care v-ați implicat în viața literaturii române. Locuiți în Australia. Aveți în palmares mai multe realizări importante precum antologia Testament, cea mai completă antologie de poezie din istoria literaturii române. În același timp sunteți profesor de management dar și traducător. Destinul dumneavoastră literar este unul fericit, primele amintiri? Prof. Daniel Ioniță: Probabil din copilărie. Aveam îndemânare la scris. … Continuă să citești Profesorul Daniel Ioniță în dialog cu Ovidiu Dinică

Unsprezece Septembrie

Cristian Ovidiu Dinică 1 Bem pasărea fără aripi se așază la masă cu noi; are ciocul îmbibat în sângele scurs, uimitor, peste timpul rănit pe care îl cercetăm prin ecranul cu pești toxici, alături de halba cu bere sortită să aducă aerul bolnav al rației de viață. Liniștita prăbușire ne inundă venele la New York se moare. 2 turnați în cenușă Ciocul păsării se înfige … Continuă să citești Unsprezece Septembrie

Bunicul

Cristian Ovidiu Dinică Bunicul și-a lăsat la cuier tristețea, ca pe o haină petecită. Din desaga încărcată se simțea aerul curat al fructelor. Eram sigur că și inima sa puternic oxigenată cu aer de munte era încăpătoare ca un cuptor pe care se pregătesc colacii de sărbători. Obrajii roșii, sănătoși erau asemenea merelor din desagă. A scos merele le-a pus pe masă într-o binecuvântare aleasă. … Continuă să citești Bunicul