Deseori visa marea ca și cum s-ar fi aflat într-un acvariu, de unde putea să-și imagineze întinderile albastre. Trecea de la o scoică la alta, de la un val la altul înotând printre noi cei ce-l acceptam ca pe un confrate. Din când în când ieșea la suprafață să respire. Atunci devenea conștient de plămânii săi dezvoltați. Ca ființă, era om în mulțimea nedefinită a … Continuă să citești Ihtiologul
Cristian Ovidiu Dinică Victor Anestin, ziarist român, (17.09.1875 – 05.11.1918), născut în Bacău, a fost un pasionat astronom amator și popularizator al științei, fiind contemporan cu descoperirile făcute de Edison și înflăcărat susținător al ideii de progres tehnic. Educația i-a fost influențată de scrierile lui Camille FLAMMARION, un entuziast astronom și scriitor francez, al cărui nume îl poartă Societatea Astronomică Franceză. Debutează în presă în … Continuă să citești Victor Anestin
Ovidiu Cristian Dinică mama încurcă adesea sunetele unele le simte cum i se urcă pe umeri ca niște copii răsfățați altele îi ajung la urechi asemeni cuvintelor ce se rup în silabe și se risipesc ea caută să le adune și ele rostogolesc lumina ce devine sălbatic de albă ninge peste ea ca în copilărie când merele roșii le mânca direct din pom unele cuvinte … Continuă să citești Mama
Ovidiu Dinică: Sunteți un autor recunoscut internațional, care v-ați implicat în viața literaturii române. Locuiți în Australia. Aveți în palmares mai multe realizări importante precum antologia Testament, cea mai completă antologie de poezie din istoria literaturii române. În același timp sunteți profesor de management dar și traducător. Destinul dumneavoastră literar este unul fericit, primele amintiri? Prof. Daniel Ioniță: Probabil din copilărie. Aveam îndemânare la scris. … Continuă să citești Profesorul Daniel Ioniță în dialog cu Ovidiu Dinică
Cristian Ovidiu Dinică 1 Bem pasărea fără aripi se așază la masă cu noi; are ciocul îmbibat în sângele scurs, uimitor, peste timpul rănit pe care îl cercetăm prin ecranul cu pești toxici, alături de halba cu bere sortită să aducă aerul bolnav al rației de viață. Liniștita prăbușire ne inundă venele la New York se moare. 2 turnați în cenușă Ciocul păsării se înfige … Continuă să citești Unsprezece Septembrie
Cristian Ovidiu Dinică Bunicul și-a lăsat la cuier tristețea, ca pe o haină petecită. Din desaga încărcată se simțea aerul curat al fructelor. Eram sigur că și inima sa puternic oxigenată cu aer de munte era încăpătoare ca un cuptor pe care se pregătesc colacii de sărbători. Obrajii roșii, sănătoși erau asemenea merelor din desagă. A scos merele le-a pus pe masă într-o binecuvântare aleasă. … Continuă să citești Bunicul
P(RO)EZIA 