Mirosul de porumb copt îi plăcuse încă de când era copil, deși întotdeauna îi rămâneau câteva boabe de porumb prinse între dinți și asta îl enerva la culme. Acum nici nu se punea problema să mănânce un porumb copt. Nu mai avea dantura pentru așa ceva. Dar mirosul încă îl ungea pe suflet. La fel, auzul valurilor care se spărgeau de stabilopozi. Îi plăcea marea … Continuă să citești Lucrurile importante

Victor Popescu Adesea mi-am dorit ca vechea clădire în care funcționa școala din sat să se prăbușească sau să ia foc. Era o dorință explicită de a vedea școala transformată în cenușă, moloz, în nimicul acela care ocupă uneori atât de mult spațiu. Nu mă lega nicio nostalgie de acea clădire ori, dacă tot veni vorba, de sat, în general. Nu suportam strada aceea care … Continuă să citești Fuga