„O viață la 5 lei.” Povestea Mariei Gállisz și a albumului ei fotografic

Robert C. Tökölyi

În Oradea se organizează multe târguri de antichități. Este o zonă cu multiple tradiții, un oraș cu istorie bogată, prin urmare, există și numeroase piese care pot fi expuse, vândute-cumpărate de colecționari și pasionați. În anul 2018, tânărul fotograf bihorean, stabilit la Baia Mare, Lászlo-Tibor Oláh, a participat la un astfel de târg și, spre norocul lui și al nostru, al tuturor, nu a plecat de acolo cu mâna goală. Nu a cumpărat o vază, un patefon sau un obiect de decor, ci a salvat o „viață”, cuprinsă între paginile unui album fotografic. Încântat de fotografiile de epocă pe care acesta le conținea, a cumpărat albumul pentru o sumă derizorie. Colecția conținea fotografii din prima și a doua jumătate a secolului al XX-lea, iar acestea reprezentau parcursul biografic și profesional al unei profesoare de pian care a activat inițial la Baia Mare, în perioada interbelică, iar mai apoi, la Arad, până în anii 60.

Povestea Mariei începe în Slovacia, de unde erau originari părinții săi. Și încă ce poveste! pentru că Maria a avut grijă să documenteze o parte din istoria familiei sale, dar și propria-i viață și carieră. Majoritatea celor preocupați de un astfel de demers, țin jurnale, scriu cărți de memorii, autobiografii. Dar nu și Maria Gállisz. Ea a vrut să se evidențieze dintre ceilalți și avut grijă să facă acest lucru într-un stil original, ținând un jurnal vizual, cum rar mai putem vedea azi.

         

Tatăl său, Ștefan Gállisz, a părăsit Slovacia la începutul secolului al XX-lea și s-a stabilit la Baia Mare. În acele vremuri, Imperiul Austro-Ungar funcționa ca o Uniune Europeană mai mică, cetățenii imperiului putând să se deplaseze liber și să se stabilească oriunde doreau, în interiorul frontierelor. Iar dacă acel cetățean era și negustor, ca tatăl Mariei, deplasarea era cât se poate de justificată. Ștefan Gállisz se născuse în jurul anului 1862, era romano-catolic și era căsătorit cu o Verona Bromerski, mai tânără decât el cu 21 de ani. În timp, cei doi au pus bazele unei familii, destul de numeroase, având patru băieți: Iosif, Ioan, Paul și Ștefan.

         

                               Istvan Gállisz și Verona Bromerski, părinții Mariei

La 8 septembrie 1906, familia Gállisz a fost, din nou, binecuvântată cu un copil, o fetiță, pe care au numit-o Maria. Viața familiei a decurs normal și destul de modest în orășelul minier și nimic nu părea să prevestească faptul că fiica celor doi soți va deveni o pianistă atât de talentată. Maria a urmat clasele primare la Baia Mare, apoi a fost eleva Școlii Civile de Fete din Baia Mare, iar din 1 aprilie 1925 a urmat cursurile de pian ale celebrei profesoare Kádár Elisabeta, născută Hevesi, absolventă a Academiei Regale de Muzică din Budapesta și student a marelui compozitor Béla Bártok.

În ciuda aspectului și caracterului său muncitoresc, orașul Baia Mare era, în primii ani ai secolului al XX-lea și în perioada interbelică, în plină efervescență artistică și culturală. Intelectualitatea orașului simțea și nevoia unor preocupări de suflet astfel că, aproape toate cadrele didactice, foarte mulți medici, avocați, preoți, ingineri și reprezentanți ai altor categorii socio-profesionale, împreună cu familiile lor, făceau parte din numeroase societăți și asociații culturale sau de binefacere, asociații religioase, coruri, orchestre, formații, fanfare muzicale care funcționau, de la nivel de întreprindere, până la în straturile cele mai elevate ale societății băimărene. În acest context, foarte mulți copii, în special din familiile care își permiteau susținerea desfășurării unor activități extrașcolare, urmau cursuri de pian și canto. Drept urmare, în oraș își desfășurau activitatea didactică mai multe profesoare de pian, unele dintre ele, absolvente ale celor mai faimoase academii de muzică din Imperiul Austro-Ungar sau din România. Din păcate, pentru că pe plan local nu exista o școală de muzică acreditată, acestea își desfășurau activitatea în regim particular, de obicei, la domiciliul personal. Aceste doamne nu erau numai profesoare particulare de pian, unele fiind înzestrate cu reale calități interpretative, fapt pentru care, la ocazii speciale, organizau concerte proprii sau acompaniau alți soliști, atunci când aceștia se opreau și la Baia Mare pentru susținerea unor mici recitaluri. Dintre profesoarele particulare de pian care au activat la Baia Mare trebuie să le amintim pe Ilona Zsembery, începând cu anul 1905, Gurszky Luiza, Glanzer Malvina în 1919, Zsembery Elvira din 1920, Bommersbach Margareta din 1925 și altele.[i]

Elisabeta Hevesi, cea care va deveni profesoara de pian a Mariei Gállisz și cea despre care avem mai multe informații, s-a născut la 8 ianuarie 1889 la Ungvar în Slovacia, într-o familie de comercianți. Când tatăl său a dat faliment, întreaga familie s-a mutat la Budapesta în anul 1900. În anul 1902 Elisabeta a fost acceptată la Academia Regală de Muzică din Budapesta, devenind studenta lui Béla Bártok. În anul 1910 a devenit profesoară de muzică, iar în anul 1916 domicilia la Postyen, probabil în Slovacia. În anul 1919 a părăsit Cehoslovacia și s-a refugiat la Budapesta, apoi la Sighet și din 1923 la Baia Mare, unde și-a reluat cursurile de pian și unde a activat până în preajma celui de-al doilea război mondial. A decedat la sfârșitul anilor ‘40. Era căsătorită cu pictorul Kadar Geza și avea o fiică, Ecaterina, care a devenit soția sculptorului Vida Geza.

Maria Gállisz a făcut cea mai bună alegere optând pentru cursurile de pian ale acestei profesoare dedicate și renumite. La scurt timp după ce a început să urmeze cursurile, la 24 iunie 1925, Maria Gállisz, în vârstă de nici 19 ani, își făcea debutul scenic în cadrul unui concert organizat de profesoara sa, care s-a desfășurat în sala Cazinoului[ii] din localitate, începând cu ora 8, seara. Concertul era dedicat lucrărilor compozitorului Robert Schumann. S-au tipărit afișe cu programul muzical, care țineau loc și de bilet de intrare, iar cei interesați erau anunțați politicos că participarea costa 30 de lei. În cadrul acestui program, Maria Gállisz a interpretat Kleine Romanze și Knecht Ruprecht.

După un an, la 9 iunie 1926, Maria Gállisz a participat la un concert asemănător, în cadrul căruia a abordat Fantasie în Re Minor de Mozart. Concertul nu era centrat pe un anumit compozitor, în aceeași seară fiind interpretate lucrări ale binecunoscuților Mozart, Reinecke, Chopin, Bramhs, Schubert, Grieg, Debussy, Mendelsshon, Heyden, Diabelli, Heller și alții. Concertul a avut loc în aceeași sală a „Cazinei”, de această dată, la ora 8 și jumătate, seara. În data de 7 mai 1927, profesoara Kádár Elisabeta a organizat împreună cu elevii săi un nou eveniment, de această dată dedicat lucrărilor lui Beethoven, Mariei Gállisz revenindu-i partitura Sonata în Sol Minor. După alți trei ani, în 1930, Maria Gállisz a interpretat Romanze de Schumman și o Nocturnă de Chopin. Și acest concert aborda lucrări ale unor compozitori diverși, desfășurându-se în sala Cinematografului din Baia Mare, la ora 21, prețul de intrare fiind de 40 de lei. La 18 mai 1933, profesoara Kadar a organizat o nouă serată muzicală, cu piese muzicale dintre cele mai diverse, Maria Gállisz interpretând o Rapsodie de Bramhs. Concertul, care s-a desfășurat într-o locație privată din Baia Mare, s-a bucurat de un foarte mare răsunet în presa locală, ziarele, mai ales cele de limbă maghiară, publicând recenzii extraordinare despre eveniment, fiind evidențiate, în special, talentul și măiestria Mariei Gállisz. Ulterior, către sfârșitul anului 1933, la 5 noiembrie, o nouă serată muzicală, de această dată dedicată lui Schubert, a fost organizată de profesoara Kadar și elevele sale, care s-au prezentat la concert foarte frumos înveșmântate, în rochii de gală. Și această serată s-a bucurat de un larg răsunet în presa locală.

          

Afișele concertelor elevilor profesoarei Elisabeta Kadar din 1925, 1930, 1933

       

     Maria Gállisz împreună cu colegele sale în 1930 și în anul 1933, după concertul „Schubert”

Fiind deja un nume recunoscut și respectat în Baia Mare, Maria Gállisz a urmat cursurile Conservatorului din Târgu-Mureș, absolvind la 5 iunie 1934, actul de școlaritate permițându-i să devină, la rândul ei, profesoară de pian.

Din momentul în care a fost certificată oficial ca profesoară particulară de pian, Maria Gállisz și-a constituit o clientelă personală, formată din copii de naționalități diferite, mulți dintre ei aparținând unor familii „bune” din oraș. Tradiția seratelor muzicale nu a fost abandonată. Împreună cu elevii săi, Maria Gállisz a susținut, cel puțin o dată pe an, un mic concert, „de absolvire”, de cele mai multe ori cu tematică variată, în prezența părinților, a presei și a iubitorilor de muzică din Baia Mare.

Primul concert a avut loc aproape imediat după absolvirea Conservatorului, la 20 august 1934, seara, la ora 6. Evenimentul s-a desfășurat acasă la Maria, pe strada Vasile Alecsandri, nr. 4. Structurat în două părți, la concert au participat 15 elevi, care au prezentat 28 de piese ale compozitorilor Beethoven, Weber, Wenzel, Spindler, Mozart, Shumann și alții, poate nu atât de celebri. Concertul a fost prezentat și în presă, iar profesoara și elevii săi au fost lăudați pentru măiestria de care au dat dovadă. În anul 1935, au fost organizate două astfel de evenimente, la 1 iulie, când au fost prezentate publicului 33 de piese și la 29 septembrie când au fost interpretate 19 piese. La 2 iulie 1936, seara la ora 21, în sala Cazinei din oraș a avut loc concertul elevilor profesoarei Maria Gállisz. Au participat 21 de elevi și eleve, care au interpretat 27 de piese, din repertoriul unor compozitori ca Mozart, Khöler, Burgmüller, Beethoven, Chopin, Schumann, Rubinstein, Liszt, Grieg, Wienzel, Heller, Lack, Streabogg și alții. La această dată, elevii săi erau următorii: Cecilia Nicolescu, Eugenia Ablov, Rodica Isbășescu, Puiu Ciortea, Ivan Vadasz, Helmut Schultz, Marius Racoți, Lili Nuszbacher, Ionică Isbășescu, Marta Vadasz, Magdalena Darvas, Edit Darvas, Maria Mureșan, Clara Herskovits, Anton Poenaru, Cornelia Nistor, Blanca Nuszbacher, Bertus Fierdman, Oscar Herskovitz.

Presa maghiară de pe plan local a relatat amplu despre eveniment, aducând laude profesoarei și elevilor săi, evidențiindu-i pe cei mai merituoși.

       

Maria Gállisz și elevii săi

       

Afișele concertelor profesoarei Maria Gállisz

În următorul an, la 23 iunie 1937, din nou în sala Cazinei, la ora 9 seara, s-a desfășurat un alt concert al elevilor Mariei Gállisz. Structurat în două părți, concertul a cuprins 23 de piese, variate ca tematică și tempo, aparținând unor curente muzicale diferite, interpretate de 21 de elevi, unii dintre ei aflându-se la prima apariție în public. Și de această dată, recenzile au fost favorabile, atât în ziarul local „Cronica” din 30 iunie 1937, cât și la București,  în ziarul „Universul” din 8 iulie 1937. Iată ce scria atunci presa:

Examenele de pian dela sfârșitul unui an școlar sunt demonstrațiuni artistice cari au un scop dublu: revelarea și lansarea valorilor artistice și demonstrarea calităților pedagogice ale profesorilor. În general, interesul ce prezintă aceste examene pentru auditorul dezinsteresat este redus, căci valorile artistice sunt puține și în afară de acestea, studiul pianului cerând eforturi îndelungate și o consacrare exclusivă exercițiului, nu poate să ofere, decât în cazuri rare și unice, audiții perfecte cari să impresioneze printr-un talent excepțional. Concertul aranjat de dș. Maria Galis a fost o revelație plăcută. Nimic din ceea ce am spus mai sus, nimic din reclama ce se obișnuiește din partea profesoarelor, nimic artificial și monoton în executarea bucăților musicale nu s-a putut remarca la acest concert. A domnit o atmosferă desăvârșită, de veritabilă reculegere, de comunicare intimă între interpreți și public și o amabilitate gingașă între părinți și elevi. Rezultatul acestui examen a fost cât se poate de satisfăcător. Meritul se datorește drei Galis, la care am remarcat o mare doză de perseverență, de pedantism, de dragoste nemărginită pentru arta pianistică, o conștiincozitate dusă la exces și mai ales mari calități pedagogice. Îi dorim ca și pe mai departe să obțină un astfel de succes desăvârșit și să depună aceeași stăruință și dragoste în educarea pianistică și muzicală a elevilor, ca și la acest concert.”[iii]

În paralel cu cariera de profesoară particulară de pian, Maria Gállisz a activat, începând cu anul 1937, în Corul „Astra” al Intelectualilor din Baia Mare, fondat și condus de profesorul Vasile Mocanu[iv] de la Liceul „Gheorghe Șincai” Baia Mare. În general, repertoriul coral era alcătuit din compoziții românești, religioase și laice. Dintre acestea enumerăm piesele religioase ale compozitorului Gavril Musicescu (Concert nr. 1-Psalmul 23 și Concert de Crăciun), „În tot pământul” de Gheorghe Dima, „Pastel” Cocoanele, „Cântec” de Alexandru Zirra, piesa „Cătălina” a lui Nicolae Oancea, precum și piese ale compozitorului Sabin Drăgoi „Trandafir de pe răzoare”, „

Cucule, pasăre grasă” și „Idilă Bihoreană”, George Enacovici-„Dans rustic”, „Ileană, Ilenucă” de I.C. Baciu, „Dorul” de I. Morozov, „Și-am zis verde rozmarin” de C. Meittert.[v]

Concertele cuprindeau piese corale sau solistice și erau completate de piese executate la pian de profesoara Maria Gállisz și eleva sa preferată, Cornelia Nistor. Corul nu s-a afirmat doar pe plan local, ci a efectuat și turnee zonale-regionale, câștigându-și un bun renume.

                           

   Josefina Ionescu[vi]                                        Adrian Ionescu  

                                 

                                        Edith Darvas[vii]

          

Cornelia Nistor în două ipostaze: elevă și  profesoară[viii]

         

Aici, cu ocazia activităților din cadrul corului „Astra”[ix], Maria Gállisz l-a cunoscut pe Salustiu Comșa, funcționar la Ocolul Silvic Baia Mare[x], care i-a devenit soț, în anul 1937. Activitatea profesoarei s-a desfășurat fără întrerupere până în toamna anului 1940. Atunci, în contextual cedării Ardealului de Nord, la 5 septembrie 1940, familia Comșa a părăsit Baia Mare pentru o perioadă de refugiu în Banat, la Arad, din care cei doi nu aveau să se mai întoarcă vreodată. Înainte să plece, la 25 august 1940, Maria Comșa a primit recomandări din partea profesorului Mocanu, care-i lăuda activitatea și meritele: „subsemnatul, profesor de muzică la Liceul Gheorghe Șincai din Baia Mare și conducătorul corului Episcopiei și corului Astrei, despărțământul Baia Mare, prin aceasta certific că doamna Maria Comșa, profesoară de pian, a activat pe terenul artistic și pedagogic, predând ore de pian în orașul nostru și dând concerte, atât cu elevii Dniei sale, cât și individual, bucurându-se de un prestigiu artistic desăvârșit și de o reputație pedagogic incontestabilă. Prin talentul ei de un înalt nivel artistic, prin perseverența și conștiinciozitatea în predarea pianului D-sa s-a impus ca un element valoros, pe tărâmul artistic, culegând succese binemeritate.”

Aproape imediat, la 11 septembrie 1940, Maria Gállisz-Comșa a fost încadrată ca profesoară de pian la Conservatorul de Muzică din oraș, condus la acea vreme de mari personalități ale muzicii: locotenentul Iosif Romulus Botto (n. 1904 la Tăut Bihor)[xi] și profesorul, compozitorul, dirijorul Sever Ageu (1907-1990)[xii].

În fiecare an, începând cu iarna anului 1940, Maria Gállisz a participat, cu elevii săi, la diferite concerte, serate. Ulterior, în anii ‘50 și ‘60, până la pensionare, Maria Gállisz Comșa a fost profesoară de pian la Școala de Muzică din Arad, pregătind numeroase generații de elevi și participând la numeroase concerte și concursuri.

Maria Comșa împreună cu directorul Iosif R. Botto și colegii de la Conservatorul de Muzică Arad, 1946

Fotografiile făcute la Arad surprind o perioadă fastă din viața Mariei Comșa. Uneori își petrecea timpul cu colegele sale dar cele mai multe dintre imagini o poziționează, veșnic, în mijlocul copiilor.

             

  Maria Gállisz-Comșa împreună cu colege de muncă

     

Maria Gállisz-Comșa în mijlocul elevilor săi, la Arad, 1960/1961

     

Maria Gállisz-Comșa în mijlocul elevilor săi, la Arad, 1961/1962

Maria Gállisz-Comșa împreună cu una dintre cele mai talentate eleve, Ioana Nițulov

***

Albumul nu ne spune nimic despre cuplul Gállisz-Comșa. Nu trădează niciun secret de familie, nu ne înfățișează niciun eveniment mai deosebit al cuplului, nu conține nici măcar portretul soțului. Cu toate acestea, Maria a strecurat câteva informații (de dată mai recentă) despre familia sa. Astfel, în anul 1967 știm sigur că albumul, încă se afla în posesia Mariei. Acest lucru este cert pentru că pe una dintre filele acestuia a lipit anunțul de deces al fratelui ei, Ștefan, care devenise medic și locuia la Sighetu Marmației. Acesta decedase la 24 iulie 1967, la vârsta de 59 de ani și urma să fie înmormântat la Sighet. Doctorul Gállisz a fost căsătorit cu Nanássy Magdolna și avusese doi copii: Elisabeta (căsătorită cu Kebeles Vasile, avea doi băieți: Oscar și Robert) și Oscar (căsătorit cu Molnar Cornelia, avea un băiat, Petru). Anunțul de deces este foarte bogat în informații și datorită lui știm că restul fraților erau în viață: Iosif era căsătorit cu Elisabeta, Ioan cu Gabriela, iar Paul cu (altă) Elisabeta. Maria apare și ea, cu numele de căsătorie Comșa, dar soțul ei nu este amintit în anunț, ceea ce ar putea să indice faptul că, în anul 1967, acesta nu mai trăia, iar Maria era văduvă.

Sunt singurele informații care o aduc pe Maria Gállisz-Comșa mai aproape de noi, cei din prezent. În rest nimic. Nu cunoaștem nici data decesului Mariei Gállisz, nu s-a îngrijit nimeni să dea o încheiere albumului, rămânând pe vecie, mai degrabă, un portofoliu profesional al pianistei.

***

Maria Gállisz a fost o profesoară de pian foarte apreciată de elevi și societate. A instruit generații de copii în tainele muzicii și pianului. Cu un farmec aparte, veșnic serioasă și parcă, puțin timidă, Maria nu a fost genul de profesor-vedetă care să-și facă publicitate cu orice ocazie, însă era totuși preocupată de imaginea proprie și, orice apariție publică era foarte bine susținută, prin documente, articole de presă sau fotografii, pe care le-a ordonat frumos, în ordine cronologică, în albumul său personal, la care, e evident, a ținut mult. Acest efort, depus cu migală întreaga sa viață, trădează faptul că, Maria Gállisz, căsătorită Comșa, nu dorea să fie uitată. Și-a întocmit albumul vieții, în tăcere, cu răbdare, sperând că cineva, undeva, cândva, probabil, o va recunoaște și va aprecia conținutul său. Dar planurile sale au fost aproape sabotate, de cineva care a crezut că albumul ar trebui vândut sau aruncat la groapa de gunoi a istoriei, făcând-i acestei femei, care a trudit o viață ca să-i educe și să-i bucure pe alții, o imensă nedreptate. Poate că persoana respectivă și-a încasat, la momentul respectiv, porția de arginți (nu avem cum să știm exact modul în care s-au petrecut lucrurile) dar destinul nu a lăsat ca viața și activitatea Mariei Gállisz să fie trecute în anonimat și a făcut ca, momentul potrivit să întâlnească persoana potrivită, care, pentru 5 lei, a recuperat viața cuiva din trecut. Conștient că a „salvat” viața unui om, domnul Lászlo-Tibor Oláh m-a contactat, fără un scop anume. Pur și simplu, mi-a atras atenția, entuziasmat, asupra ultimei sale achiziții. Printr-un prieten, am obținut albumul, i-am scanat fiecare filă și fiecare imagine și document pe care le conținea și asta a fost tot. Nu am mai ținut legătura, nici nu am făcut ceva anume cu fotografiile respective, care au fost încadrate într-un folder, în computerul meu personal.

Au trecut doi de atunci. În acest timp, am tăcut și am săpat în trecutul acestui personaj interesant, punând cap la cap informațiile. În cele din urmă, după ce am fost sigur de tot ce am reușit să descopăr, am cerut acordul domnului Lászlo-Tibor Oláh pentru a folosi fotografiile din album în scop științific și cultural. În vara anului 2020, am contactat Muzeul Național de Istorie a României și am trimis toate fotografiile, în format digital, fiind încadrate în proiectul Galeria Portretelor, devenind, astfel, publice, pentru toți cei interesați.[xiii] Iar urmarea firească a fost acest medalion biografic, dedicat unei vieți „la 5 lei.” Acum, viața și activitatea Mariei Gállisz sunt recuperate, aproape în întregime.

***

[i] Csoma Gheorghe, Baia Mare-670, vol II, Editura Helvetica, Baia Mare, 2000, passim.

[ii] Cazinoul băimărean nu trebuie înțeles ca un loc în care se practicau jocuri de noroc. Funcționa mai degrabă ca un centru cultural, o locație în care „elita” se întâlnea să citească presa, să discute lucruri interesante, erau organizate concerte și mini-recitaluri.

[iii] Ziarul „Cronica” nr. 26/20 iunie 1937, p. 1.

[iv] Vasile Mocanu s-a născut la 23 noiembrie 1908 și era licențiat al Academiei de Muzică. A venit la Baia Mare ca suplinitor, primind ore la Liceul „Gheorghe Șincai” și la Școala Civilă de Fete din Baia Mare. Ulterior a devenit titularul catedrei de muzică de la Liceul Gheorghe Șincai.

[v] Ziarul „Cronica” nr. 8/24 februarie 1937, p. 2.

[vi] Josefina Ionescu (n. 17 octombrie 1918, comuna Tudor Vladimirescu, jud. Tecuci) și Adrian Ionescu (n. 6 septembrie 1920, Ploiești) au fost copiii maiorului Iosif Ionescu și ai Floricăi-Eugenia Ghiculescu. Până în 1931, când familia s-a mutat la Baia Mare, cei doi frați au studiat la Chișinău, Josefina urmând Liceul de Fete „Regina Maria”, iar Adrian, Școala Primară de Stat Nr. 14 și apoi Liceul Alecu Russo. La Baia Mare, Josefina a urmat Școala Civilă de Fete.  Atât ea, cât și fratele său au fost elevi ai profesoarei de pian Maria Gállisz.

[vii] Edith Darvas s-a născut la 3 februarie 1922 în Baia Mare, într-o familie de evrei, tatăl, Mihai, fiind croitor. A urmat Școala Civilă de Fete din Baia Mare. A studiat pianul cu Maria Gállisz.

[viii] Cornelia Victoria Mihaela Nistor s-a născut la 10 iunie 1919 la Baia Mare. Fiică a lui Aurel Nistor (avocat și om politic, ce a fost, în perioada interbelică, prefect de Satu Mare și primar al orașului Baia Mare) și a Corneliei Pop, a fost una dintre elevele preferate ale Mariei Gállisz, fiind prezentă la toate concertele acesteia. În pozele de grup este întotdeauna așezată lângă Maria Gállisz, ceea ce ar putea indica faptul că era mâna sa dreaptă. După ce a absolvit cursurile Liceului Gh. Sincai din Baia Mare în anul 1937, a urmat Academia Maghiară Regală de Muzică „Franz Liszt” din Budapesta, pe care a absolvit-o în 1942. După război, şi-a echivalat studiile la Academia Regală de Muzică şi Artă Dramatică din Bucureşti, secţia pedagogică (1946). A fost profesoară de muzică la Liceul „Gheorghe Șincai” Baia Mare și Școala Civilă de Fete din aceeași localitate. În anul 1937, Cornelia Nistor era caracterizată astfel, în presa locală: „concertul s-a încheiat printr-o surpriză izbitoare: contrbuția doarei Cornelia Nistor. Fără exagerare, cu obiectivitatea unui critic musical dezinteresat, pot afirma că dșoara Nistor, prin interpretarea magistrală a bucăților de factură virtuoasă a lui Chopin, Scherzo în Si Minor și Rapsodia în Do Major a lui Dohnanyi, îndeplinește exigențele celei mai perfecte pianist. În Rapsodia lui Dohnanyi, marile greutăți tehnice au fost învinse și puse în stăpânirea unei interpretări care a prezentat în adevărata lumină, personalitatea robust și dinamică a dșoarei Nistor. Interpretarea piesei lui Chopin, Scherzo în Si Minor-al cărui motiv principal plin de vijelie contrastează cu un cant poetic și suav (Si major) a fost grandioasă. Executarea operelor lui Chopin cere studiu aprofundat, multă inteligență și sensibilitate muzicală. Dș. Nistor prin aceasta a arătat adevăratul aspect al muzicianului complet, care nu trebuie să rămână un simplu executant, ci să posede o cultură integral artistic, o pătrundere dincolo de text și o pasiune pentru frumos care să-l ridice deasupra muritorilor de rând. Atentă la gingășiile de nuanțe, la aceea pulsare de vis sentimental răsfrântă în unele pasagii ale inspiratului Scherzo în Si; dș. Nistor nu a fost numai o interpret fidelă a poetului polonez, ci a redeșteptat în noi mijloace noi de sensibilitate, formând o uniune intimă între concepția lui Chopin și aceea a individualității ei însăși.”

[ix] Ziarul „Cronica” nr. 8/24 februarie 1937, p. 2.

[x] Csoma Gheorghe, Baia Mare-670, vol II, Editura Helvetica, Baia Mare, 2000, passim.

[xi] Iosif Romulus Botto s-a născut la 2 noiembrie 1904 la Tăut în Bihor. Și-a început studiile muzicale în armată, în cadrul Regimentului 93 Infanterie Oradea pe care le-a continuat la Conservatorul de Muzică din Oradea și Conservatorul de Muzică din București, unde a studiat cu cele mai mari personalități ale didacticii musicale. A fost instructor-dirijor al fanfare Centrului de Instrucție Oradea, șef de muzică militară la Regimentul 93 Infanterie Arad, professor, director al Conservatorului din Arad, dirijor de cor, fanfară și orchestră. În calitate de compositor a fost autor de piese pentru fanfare și coruri dar și de lucrări didactice.

[xii] Sever Ageu (1907-1990) s-a născut la Buhani. A fost professor în Arad, compositor, dirijor. La un moment dat, a condus Conservatorul de Muzică din Arad precum și diferite orchestra și coruri. A compus numeroase piese corale, lieduri, piese pentru orchestră.

[xiii] http://galeriaportretelor.ro/item/maria-Gállisz/

Despre autor:

Robert Cristian Tökölyi (n. 1981) a studiat Istoria la Facultatea de Istorie din cadrul Universității Babes-Bolyai Cluj Napoca în perioada 2000-2004. A obținut titlul de doctor în Istorie, în anul 2013, în cadrul Institutului de Istorie „George Barițiu” Cluj, fiind profesor de Istorie la Baia Mare până în anul 2007. Din anul 2007 este funcționar public. Este preocupat de istorie contemporană, relații internaționale, biografie, probleme de gen. În general, cercetările sale au avut ca perioadă de referință, perioada interbelică dar nu numai și a publicat mai multe studii de istorie locală, atât pe plan local cât și în publicații de circulație națională. A publicat primul volum în anul 2012, la Baia Mare: „Alexiu Pokol. Viața și activitatea 1872-1935”, iar în anul 2019 a publicat teza de doctorat „Partidul și Femeia. O istorie a organizațiilor comuniste de femei din Nord-Vestul României 1945-1965”, la Cluj.

Un gând despre “„O viață la 5 lei.” Povestea Mariei Gállisz și a albumului ei fotografic

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s