46.                                                                                                                   Rovine 4 VIII 1941                   Cicule drag,             Deși numai azi dim. ți-am expediat o c.p. îți scriu din nou. Însă uite cum. Azi d.m. pe când mă odihneam, sosiră la mine mama și soția lui Chepețan. Au venit ca să le împrumut puțin curaj. Sunt f. necăjite că n-au primit nici o scrisoare dela el de mult timp. Ar vrea să-i trimită … Continuă să citești Mihai și Zina. O poveste de dragoste în vreme de război. Corespondență 1941-1944. Partea a II-a: anul 1941

15 August 1937 a fost cea mai fericită zi din viața Zinei și a lui Mihai. Atunci, în fața lui Dumnezeu, a preotului local, a rudelor și prietenilor, precum și a întregului sat, cei doi tineri, în vârstă de 27, respectiv 23 de ani, s-au căsătorit la Lăschia, satul natal al fetei.[1] Erau învățători și probabil așa s-au și cunoscut, prin prisma meseriei lor, dar … Continuă să citești Mihai și Zina. O poveste de dragoste în vreme de război. Corespondență 1941-1944. Partea I:  anul 1941

           O figură interesantă, dar efemeră, în peisajul literar-artistic al orașului Baia Mare a fost cea a lui Dimitrie Șeptilici. S-a născut la Predeal, la 7 iunie 1905,[1] într-o familia numeroasă a medicului veterinar Alexandru Șeptilici (ortografiat uneori și Șeptelici) (n.1873) și a Madelinei Roșianu, casnică (n.1881). Tatăl său a absolvit Școala Superioară de Medicină Veterinară din București în anul 1897 cu teza „Operațiunea cryptorchidiei … Continuă să citești O viață măruntă. Scurta și tumultoasa biografie a gazetarului artist Dimitrie Șeptilici

Era tânără, înaltă și frumoasă. Iubind viața, Victoria voia să vadă lumea. Era idealul ei, să călătorească, să vadă locuri și să cunoască oameni noi. De aceea, după ce a împlinit 18 ani și a terminat liceul „Hașdeu” din Buzău, primul lucru pe care l-a făcut a fost să se mute la București pe strada Sevastopol nr. 26 și să trimită Ministerului de Externe o … Continuă să citești I se spunea „Contesa”. Povestea aviatoarei Victoria Pokol

„Cine v-a văzut vreodată încruntaţi şi roşi de boală, Cine vă cunoaşte viaţa, nu din cârciumi şi bordeie, Cine v-a văzut aievea, nu prin cărţile de şcoală Înaintea voastră rece, nicicând nu o să steie”.                                                                                             Lucian Georgiu, poetul minerilor (1912-1948)             Când a murit Ioan Marc din Cavnicul de Sus, de la „Roată”, miner cu state vechi și cantor al bisericii greco catolice de … Continuă să citești Lumea Băilor.Imaginarul colectiv și folclorul minerilordin bazinul minier băimărean la cumpăna secolelor XIX-XX.

Robert Tökölyi Născut la 22 decembrie 1911 în localitatea Tohat, pe Someș, în familia săracă și foarte numeroasă a lui Onuț Crișan și a Mariei Băban, Gheorghe Crișan a urmat cursurile Liceului „Gheorghe Șincai” din Baia Mare. Nu există niciun fel de dovezi sau indicii că și-ar fi continuat studiile, dar este cert că, de foarte tânăr, a manifestat o înclinație pentru presă și scris. … Continuă să citești Straniul domn Gheorghe Crișan (1911-1992). Biografia literară a unui scriitor uitat din Baia Mare

Povestea unei scriitoare uitate: Eleonora Fetti 1917-19961                                                                                              Robert  C. Tökölyi                                                                                      Roxana Eleonora Lupșe                                                                                                 Motto:  „ Îmi cântă sufletul azi un cântec din adâncuri: Cântecul de niciodată. E-o melodie nouă, a cerurilor…. Din notele rupte din simfoniile apelor pure, voi închega cântecul de niciodată. Un cântec nou, numai al tău…”                                                                                                                          Eleonora Fetti, 1940 Eleonora Fetti avea 21 de ani când, în anul … Continuă să citești „Cântecul de niciodată…”

Destinul trist al unui gazetar uitat, Ioan Rodina (1870-1940)[1]                                                                                                            Robert C. Tökölyi                                                                         Motto:                                                                                             Uitatu-m-au toți pe mine,                                                                                                  Eu însă nu uit pe nime!                                                                                                           Ioan Rodina, 1938           Pe un ger năpraznic, cum nu mai fusese, de mulți ani, în orașul minier de la poalele Gutinului, „un bărbat înalt, îmbrăcat în haine negre rupte, cu semicilindru, manșete și guler Tache, din cauciuc strălucitor, … Continuă să citești „Nefericitul visător…”