Ionuț Alexandru Ciupercă

Ex tempore! (25.04.2007)

Aruncă-mă-n apa ce curge-napoi
Să-ncerc să-l întreb pe Isus despre noi.
Trage-mă vântule, suflă-ndărăt,
Poartă-mi pașii prin primul omăt.

Să mă duci aer la Shakespeare în sat,
Să-l văd cântând pe primul cruciat.
Poartă-mă-n brațe soare, s-aud,
Omida din aripi, prima bătând.

Să beau primul, strop de izvor,
S-aud suflarea primului nor.
Să-ncerc să simt întâia clipire,
Din șoapte să știu chiar prima iubire.

Sapă-mi mormânt în pântecul mamii,
Pe ea în rodul bunicilor ei.
Spirit, sămânța să moară-n sămânță,
agale, lent, încet înapoi.

Când scriu… (16.01.20)

Când scriu pentru a fi-nțeles
așa cum galbenul înțelege să devină
parte a unui luminiș
într-o pădure de mesteceni
dintr-un tablou primit în dar,

când scriu pentru a fi auzit,
precum a șasea octavă a lui Freddie,
înscrisă pe vinilul
păstrat de mama în casă,
din anii tinereții,

când scriu pentru a fi citit,
așa cum Truman își citea capitolele în public,
dintr-o carte cumpărată de mine,
pe vremea când nu o mai iubeam pe fata aceea,

când scriu pentru a fi savurat,
precum ultima picătură de rom
dintr-o sticlă primită, goală pe jumătate,
cumpărată de părinții, acum morți,
ai unei prietene, în deceniul 8,

când scriu și nu sunt înțeles, auzit, citit și savurat,
îmi vine să mă așez în fotoliu lângă
pădurea de mesteceni unde vântul suflă octave și crime cu sânge rece,
să scurg ultima picătură pe pământ în memoria celor morți,

și să te-ntreb cititorule:
despre ce ai vrea să scriu
pentru a putea să mă-nțelegi, să mă auzi, să mă citești și savurezi
fără să mă judeci?

Despre autor:

Ionuț Alexandru Ciupercă (n. 24.05.1982) este absolvent al Facultății de Medicină Veterinară din București în anul 2006. Își împarte viața între slujba ce i-a devenit pasiune și familie. Ziua este medic, soț cuminte, tată iubitor, consumator, om. Noaptea visează și uneori scrie.