Poeme

Cristian Ovidiu Dinică

decor hibernal

mirosul proaspăt al cărnii stăpânește cu virilitate centrul orașului
ca un praf de pușcă ce ocupă străzi câștigate în bătălii fără nume și fără de timp,
câștigătorii poartă măști stranii par copiate din cărți cu zmei
dar sunt locatari banali nu-și găsesc papucii și nici halatul de casă
în care și-au lăsat iubirea să zacă precum în scrisori uitate în cerdacul toamnei,
se pregătesc să intre în decorul fierbinte ca într-o incursiunea în falsa beatitudine,
sunt precum spectatorii ce nu găsesc logica după-amiezii când ploaia este stăpâna armoniei,
martorii naufragiului urban veghează dezorientați deodată ei cer să se facă liniște,
au găsit rațiunea, întârziată într-un tramvai blocat între liniile paralele
ale traseului la capătul căruia
mame sinucigașe își valorifică laptele acrit,
feții lor lepădați la naștere
sunt făcuți să devină copiii vântului

tranzacție

i-am cerut vânzătoarei de talismane să-mi împacheteze inima sa, pe care să o port doar la sărbători legale, să-i cânt până-i dispare stresul, să-i întru în voie, în locul ușilor dispărute să-i vânez cuvintele, pe acelea care se lipesc de suflet ca într-o rugăciune repetată și nu sfâșie decorul, ea a zâmbit, cu ochii căutând ambalajul unei blânde împachetări când fereastra s-a închis brusc și mi-a căzut internetul


liniștea din spatele furtunii

odată ce strada te-a înghițit
nu te va mai restitui,
ca un trubadur înveți în
orașul ce te supune experiențelor
că nimic nu este gratis,
chiar și îmbrățișările
necesită o prealabilă pregătire
astfel încât să nu-ți rupi sufletul
dacă infuzia de lumină este de joasă
frecvență,
cu fiecare pas te maturizezi
chiar dacă trenurile au un mers întârziat
precum întârziate
sunt strângerile de mână
ce nu au nimic de spus,
doar o atingere
și totul este ca înainte
nici mai aproape, nici mai departe
tot vei ajunge la capătul drumului.

Despre autor:

Ovidiu Cristian Dinică (n. 1963) este absolvent al Facultății de Studii Economice din Craiova (1987). A debutat în 1977 în revista „Cutezătorii”, sub girul lui Ovidiu Zotta; în 1983 în volumul „Andra”, Mihai Stoian i-a publicat prima poezie.
Volume de autor:
– „Roșu Alternativ”, 2012;
– „Amintirile toamnei”, 2014;
– „Vitrina cu Vise”, 2018;
– „Nevoia de a fi Blând”, 2019.
Alte apariții editoriale: Antologia Societății Culturale Anton Pann, Antologia Asociației Scriitorilor pentru Promovarea Realizărilor Artistice, Galați, Antologia Editurii Singur, Antologia Poeților Vâlceni, Cultura Vâlceană, Povestea Vorbei, Nomen Artis, Boema, Oglinda Literară, Semnal, Negru pe Alb, Cronos, Convorbiri Literare, România Literară, Rotonda Valaha, Sintagme Literare, Cervantes, Oltart, Luceafărul din Vale, Povestea Vorbei, Taifas Literar.
Este prezent online în publicația electronică „Ecreator”, a poetului Ovidiu Roșianu, dar și pe „Cronopedia”, „Negru pe Alb”, „Însemne Culturale”, „Noduri și Semene”, „Agonia” și „Poeții Noștri”.
Este membru al „Ligii Scriitorilor din România” și al Societății Culturale „Anton Pann”. Din 2019 a devenit membru UZPR.
De asemenea, este cofondator al ziarului Clipa Literară, al Revistei Mirajul Oltului și al cenaclului cu același nume.

Un gând despre “Poeme

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s