Cristina ARRIBAS GONZÁLEZ

I.

Niciodată n-am vrut să-i scriu tristeții.
Am vrut să-i scriu luminii,
ca o demonstrație a propriei sale forțe.
Uneori lumina asta se stinge din puterea mea
şi-mi repet fără strălucire:
„Un poem pe care nu-l pot înălța”.

II.

Limbile sunt pentru mine.
Locuri de trecere.
Locuri ale lui ‘gândesc’.
„Să găseşti sinteza ca pe-o amintire-a sfârşiturilor”.

III.

Acea scriere din abisuri:
„Ai însemnat pentru mine tot ceea ce căutam”

IV.

Acea respirație
aproape mistică
aproape magică
limba

V.

Cinci este numele
Obârşia
Două mari limbi
Dileme ale existenței

VI.

„A trăi ar urma să-nsemne că ne vom pune limba la-ndoială?”
––––––––––––––––––––––––-

Cristina ARRIBAS GONZÁLEZ s-a născut în 10 ianuarie 1986, la Madrid. Şi-a dedicat viața artei, conducând proiecte culturale şi artistice sau expunând lucrări de artă plastică şi vizuală. A contribuit cu diverse texte la înființarea de edituri la nivel național şi internațional şi a participat la popularizarea lucrărilor altor artişti, în calitate de desenator artistic şi promotor cultural.
Autoare a volumelor de versuri MEMORIAS DE UNA VOZ/ AMINTIRILE UNUI GLAS, LA DERECHA QUE AMÓ A LA IZQUIERDA/ DREAPTA CARE-A IUBIT STÂNGA şi LA TIERRA QUE EMANA/ PĂMÂNTUL CARE EMANĂ. De asemenea, Cristina Arribas González e coautoare a culegerilor PROPIAS/ PROPRII, cu ciclul UN YO SIN ALTAR/ UN EU FĂRĂ ALTAR, apărută în 2015 în Mexic, şi LA LUZ DEL INSTANTE/ LUMINA CLIPEI, cu ciclul SIERVOS DE LA LUZ/ SLUJITORII LUMINII, publicată în Spania în 2019. De atunci, lucrează la creațiile sale plastice în atelierul amenajat în capitala regatului.

Prezentare şi traducere: Costel DREJOI