ITOAFĂ ADRIAN GEORGE

………………………………………
Rănite ziduri scorojite adun la geamul prăfuit de vreme. Apusul zace crud pe gleznele zdrobite, tac contemplând tot verdele de afară. O clipă șoarecele roade din frigiderul gol, iar seara pe divanul rupt se întinde.
Cămara de la colțul străzii, stă pregătită de plecare, se mută mai la vale. Am car cu boi, dar îmi lipsește scara să îi cobor, să plimbe așteptarea spre alte zări.
Stau singur pe fronul condamnat la treceri de hotare, în ceata cea creștină se zbate o rugă învinsă, în timp ce-un felinar plutind la capătul ferestrei, se împinge-n ușă, năvălindu-mi spațiul. Cât mă crucesc, zăresc o babă hârcă ce intră-n șifonierul gol, și apoi o înghite. Aceasta stranie metempsihoză, îmi vrea ca alinare trupul, umbrit de incertitudini, ce mi-au brăzdat țesutul. Îi suflu adânc în felinar și strig, că n-am făcut cu ea vreun legământ. Apuc să ies și casa o astupă, în pelerina neagră își dă suflarea. Aprind o lumânare și răsăritul mă cuprinde în absolut, sunt integrat, desigur.

Amprenta
……………………………………….
Călătorim cu pași grei spre gura apei, despărțiți de podul fisurat, unde o salcie crește din betonul înălțat, pe pilonii înfipți în adânc, iar noi copleșiți ocupăm toată structura ținuți de brațe, înlemnind nefiresc, rodind degrabă sub amenințarea prăbușirii.
Apele curg cum vin, neseparate, nici noi nu ne abandonăm. Singură este salcia înălțată spre cer, ca o punte între temeri umane.
Un patefon vizibil, surprins, își ondulează placa de vinil, prinsă de acul ce repetă un scurt repertoriu, ca un preludiu al atemporalități unei picturi statice, stăm levitând lângă salcia groasă.
Arhaicul peisaj adună privitori ce sculptează inimi, pentru a ne însufleții.
Și astfel suntem în animismul desprins din suburbanul conștiinței ce imaginează un prozaic tablou, deși noi suntem concepuți din milenii de gânduri, sub urmele unei mâini rămasă pe peretele peșterii Chauvet-Pont d’Arc, pare a spune că au fost pe aici ideile, sub amprente împietrite.
Din corul învelit de urmele pensulei cărămizii, ce ne-a zidit bucuria de a fi, s-a desprins tencuiala, devenind vizibili.
La final constatăm că suntem cununați cu neputința de a emigra deasupra, pe treptele nemăsuratelor înălțimi, percepând încercările zadarnice ale autorului de a ne elibera din concepții futuriste, îmbărbătându-ne: hai că puteți!
Am fost preluați, așezați pe șevalet sub amprenta lui.
Din gâtul trompetei se clatină sunetul lângă sticla golită, suflătorul confundă notele muzicale, cum artistul proporțiile, suflă intens părând a degaja căile respiratorii. Sticla s-a consumat cu noi la masa interpreților. Bine că nu am fost separați de gânduri, la beție am fi ajuns pietre așternute pe pod, crescând prin rădăcina salciei, călcați de trecători fără suflet.

Floare cu iz de necunoscut
……………………………………..
În tot albul nins, camuflat nu am vreme de recunoaștere, ci de cunoaștere.
În penitența gândurilor ce mă frământă, o daltă modelând în trupul care se scufundă pe dimensiunea existenței, într-un portal ce soarbe fiecare dramă, și-n rest te lepezi în uitare, acolo gândurile zboară. Nu ești în galaxia dramei, ies repede din hău, alunec către simțuri în briză, în vârtej de ape, doar ancorez un strigăt și te ridic pe soclu.
Aici o îngrămădeală de fulgi cu fețe umane, cuceresc satul sufletelor rămase. La ferestre prăfuite se strâng crizanteme imune rândurilor de oameni, ce vor să le salute. Nici măcar o viețuitoare nu privește de după geam. Se doarme-n întunericul din calendar, zilele par ademenite de întuneric, totu-i confuz.
În casa sărăcăcioasă, a venit lumina, femeia pricepută, o floare cu iz de necunoscut. Nu am văzut o constelație mai radioasă în tot periplul, să fie ceva sfânt!
Din pântec te poți naște, din minte doar visând, a fi închipuire, un arsenal vibrând, să nu te naști din mine, în seara-n care-am vrut, o siameză zănă, un zân fără-nceput, o inimă de humă să ne-nflorească-n trup, din floarea cea de soare să ne rotim dansând, cu frunzele-alipite, ai să mă scoți din minți.
Fiecare noapte devine prizonieră în adăpostul sentimentelor, rămase ca niște gratii, din care nu se poate evada, poți să tragi cu stigăte atingând pervazul urmelor osândite să piară.
Primăvara s-a oprit să numere pașii tăi, și-apoi să crească liberi fluturi, ca noi iubitorii de frumos să descoperim zâmbetul tău, venind spre țărmul războiului, călcând în picioare urme de luptă, până valurile învolburate ne va cuceri pe rasăritul apariției tale.
Din fiecare pic, pe malul așteptărilor se vor întoarce valurile ca o îmbrățișare, domolind spiritele.
Iau scoicile și le mut în ochii albaștrii ai cerului, devenind stele ale așteptărilor noastre. Citind astrele, știm cât durează regăsirea, fără a fi retrograzi iubirii.
Ești un far ce ne poartă la malul cuvintelor nesfârșite, călătorind pe cărăușele rânduri. Uneori îmi lipsesc transformările tale, alteori iubesc simplitatea, și-n ele îmi duc traiul. Dintr-o emoție pozitivă, se produc explozii de gânduri, trag cortina serii și îmi imaginez cum dansezi în bătaia ușoară a respirației. Apar pași de dans restrânși, dispărând în dorințe.

AFORISME

Eu sunt Dumnezeu, căci Dumnezeu este viață.
*
Lacrimile curg în adâncul sufletului înecând suferința.
*
Uneori versurile vin materializate, sculptând sensul spre definirea creației.
*
Prind un curcubeu și-l așez la inimă, atunci când ne depărtăm gândurile.
*
Ne picurăm sufletele pe inimi, poate rămânem în eternitatea conștiințelor colective.
*
Deschide-ți urechile, să-ți șoptesc despre gânduri.
*
Nu fac concurență cu scriitorii, scriu diferit cât să am identitate.
*
Doar fragmente din mine se mai bucură de neuitate speranțe și tac să mă adun.
*
Apropierea, uneori, doare mai tare ca depărtarea. Cu cât ești mai departe cu atât dorești să te apropii.
*
Rezerva stiloului umple coala, și rămâne descompusă pe cuvinte.
*
Până să mă acopăr, deveneam floarea singurătății.
*
Condimentez cerul pe care plutim, până ne cuprinde aroma fericirii.
*
Când prea târziu, când prea devreme, ne ciocnim spre a ne afla sensul existenței.
*
Îmi voi croi cuvintele, cât să mă înalțe, devenind zburătoare pe cerul senin.
*
Oglindit pe cuprinsul norilor, realizez măreția zeilor, dar și cât de mic pot fi pe pământ.
*
Răspunzând întrebărilor, întrebând, aflu răspunsul întrebărilor.
*
Până unde să mă uit atunci când stai, contemplând absolutul? Mă adăpostesc în ochii cuprinsului tău.

Despre autor:

ITOAFĂ ADRIAN GEORGE

Scrieri personale, publicate:
IMENSITATEA NECUNOAȘTERII
CĂLĂTORIND LA LIMITA IMPOSIBILULUI
ITOAFĂ CUVÂNTĂ
OMAGIU NIPON
INTRÂND ÎN CUPRINS

Cărți publicate:
IMENSITATEA NECUNOAȘTERII ( poezii), Editura Sfântul Ierarh Nicolae, 2020
CĂLĂTORIND LA LIMITA IMPOSIBILULUI ( poezii), Editura Sfântul Ierarh Nicolae, 2020
ITOAFĂ CUVÂNTĂ ( eseuri, proză) Editura Sfântul Ierarh Nicolae, 2021
OMAGIU NIPON ( haiku, tanka și sedoka) Editura Sfântul Ierarh Nicolae, 2021
INTRÂND ÎN CUPRINS ( poezii) Editura Sfântul Ierarh Nicolae, 2021

ANTOLOGII LITERARE:
– ANTOLOGIE DE LITERATURĂ CONTEMPORANĂ- AUTORI ROMÂNI DE PRETUTINDENI, CANADA, 2020;
– ANTOLOGIE, NE SCIRU DIN CER POEȚII, 2020;
-ANTOLOGIE, LUMINILE COPILĂRIEI, 2021;
– ANTOLOGIE, FESTIVALUL INTERNAȚIONAL AL AFORISMULUI, 2021;
– ANTOLOGIE, VARA SPERANȚEI, 2021.
Manuscrise trimise la edituri:
– EXISTENȚIALISMUL CA NECESITATE FILOSOFICĂ ( ESEU FILOSOFIC);
– ZERO VIRGULĂ PUȚIN ( PROZĂ SCURTĂ);
– METAMORFOZA EGO-ULUI ( PIESE TEATRU);
– AUTOR PRINTRE GÂNDURI ( AFORISME, GÂNDURI );
Alte 17 manuscrise sunt finalizate ori în diferite etape.

Apariții în reviste literare:
-eCreator
-CONFLUENȚE LITERARE;
– THYMES;
-Convorbiri literar artistice;
-Extemporal lyric;
– Zbor spre îmălțimi;
– Sintagme codrene;
-Poezii pentru sufletul meu- World poets association Filiala Canada;
– Ecourile inimii;
– Spații culturale;
-Leviathan;
-Revista Sud;
-Arena Literară;
-Clubul Artelor Giurgiu;
-Confluențe Literare;
-Meridianul Cultural Românesc;
-Parnas XXI;
-Bogdania;
-Grai românesc;
-Amprentele sufletului;
–Revista româmă pentru literature și artă;
– Litera 13;
-Contrast literar;
-Cervantes;
-Moldova literară.
Grupuri literare în care postez periodic:
-UNIUNEA SCRIITORILOR- FILIALA BACĂU
-THE FESTIVAL 4 ARTS LITERARY GROUP
-POESIS XXI
-WORLD POETS ASSOCIATION, FILIALA CANADA
-CENACLUL ECREATOR
-Zbor spre înălțimi
– Fundația SAGA
-Clubul Artelor XXI Giurgiu
– România Literară
-Liga Scriitorilor Dobrogeni
-Cenaclul ASCIOR
– Cenaclul Contraste Culturale

Grupuri literare în care postez periodic:
-FRIENDS FOR UNIUNEA SCRIITORILOR- FILIALA BACĂU
-ATELIER MONITORUL DE POEZIE
-WORLD POETS ASSOCIATION, FILIALA CANADA
-CENACLUL eCREATOR
-ZBOR SPRE ÎNĂLȚIMI
-EMINESCU ȘI NAȚIA
– ETEMPORAL LIRIG
-LIGA SCRIITORILOR DOBROGENI