Humberto AK’ABAL

CULOAREA PLOII

În zori
luna se preface în pâclă.
– O să plouă!
Strigă semănătorii.
Iar către seară
norii au culoarea ploii.

○●○

RÂUL

Râul se zvârcolea
ca un şarpe rănit;
o umbră ciudată
păşea pe apele lui.

○●○

RÂURI, CÂTEODATĂ

Dacă duc ape
sunt râuri.
Dacă nu,
sunt drumuri.

○●○

BULBUCI

Azi apa
se naşte făcând bulbuci
în inima mea.
Mă scaldă
răcoarea unui cânt.

○●○

CHIPUL MEU

În apă-mi văd chipul.
Nu acesta pe care-l vezi.
Apa nu e oglindă.
Eul meu pur
e dincolo
de ceea ce sunt.

○●○

MERS DE-ANDĂRATELEA

Din când în când
merg de-andăratelea:
e felul meu de a-mi aminti.

De-aş merge doar înainte,
ți-aş putea povesti
cum e uitarea.

○●○

CÂNT COLORAT

Frunzele copacilor
colorează glasul.

De aceea
cântul păsărilor
e verde.

○●○

PIETRE

Nu, pietrele nu sunt mute;
doar păstrează tăcere.

○●○

RUGĂCIUNE

În temple
se-aud doar rugăciunile
copacilor
transformați în bănci.

○●○

DE UNA SINGURĂ

Sunt locuri
pe unde noaptea
umblă de una singură

iar unul face lucruri
pe care mai apoi
ar vrea să le uite.

○●○

DOUĂ LACRIMI

Când m-am născut
mi-au pus în ochi
două lacrimi
ca să pot vedea
dimensiunea durerii alor mei.

○●○

DOAR CEL CARE

Doar cel care n-a aşteptat
îți
va vorbi
despre
răbdare.

○●○

UMBRA

Umbră:
o nopticică
sub fiecare copac.

○●○

CEL TRIST

Prefer să fiu trist.

De moarte mă desparte
numai tăcerea.

Vai de cei veseli!

Ca s-ajungă la moarte,
trebuie să treacă prin tristețe.

○●○

VORBESC

Vorbesc
ca să-i astup
gura
tăcerii.

○●○

FOCUL

Chircit,
focul
stinge tristețea lemnului,
cântându-i
cântecul său arzător.

Iar lemnul îl ascultă,
mistuindu-se,
până ce uită
că a fost copac.

○●○

XOLSIWAN

Jinnnnnn, jinnnnnn,
jinnnnnn… –
grăieşte vântul
în Xolsiwan.
– Va ploua.
Ceru-i ca oglinda,
dar vântul nu se-nşeală.
Şi plouă.

○●○

CATARACTA

Cataracta cântă
cu glasul ei de munte,
de sus
şi până jos
şi se tooot duuuce
tăindu-şi cale prin ținutul celor ce-şi vorbesc în graiul táxcal*
până ce sfârşeşte plângând.

*táxcal – una dintre multele varietăți ale macrolimbii náhuatl, vorbită de popoarele Americii Centrale

○●○

FLORI DE-O CLIPĂ

Fulger:
flori de-o clipă,
bucurie a bucuriilor cerului.

○●○

MLAŞTINĂ

Mlaştina arată urât,
dar miroase-mbietor
– burniței
îi e drag să facă noroi –.
Şi chiar de nu plouă,
în zori pământul de pe ogoare e moale:
îl umezeşte noaptea cu
limba ei.

○●○

PE-NTUNERIC

Pe-ntuneric
e mai uşor să vorbeşti
cu morții.

Firul glasului
e mai subțire.

Morții aud
doar sunete transparente.

○●○

NOAPTE

Noapte neagră,
noapte de bezne.
Gata să plouă.
În astfel de nopți
nu ştii
unde sfârşeşte pământul
şi unde-ncepe cerul.

○●○

SURPARE

Noaptea se surpă
şi-ntunericul cade-n b
adâncul râpei:
se face apă
şi devine fluviu.
___________________________________________

Născut în ziua de 31 octombrie 1952 în localitatea guatemaleză Mamostenango şi trecut la cele veşnice în data de 28 ianuarie 2019 la Ciudad de Guatemala, poetul şi prozatorul de limbă maya k’iche’ Humberto AK’ABAL, care-şi scria textele în limba maternă, traducându-şi-le ulterior în spaniolă, a fost unul dintre scriitorii guatemalezi cei mai cunoscuți în Europa şi America de Sud.
Autor a peste 20 de cărți, ale cărui creații au fost traduse în peste 20 de limbi şi publicate în reviste şi ziare din Guatemala, America Centrală, Mexic, S. U. A., Venezuela, Brazilia, Columbia, Liban, Japonia, Spania, Franța, Austria, Elveția, Germania, Olanda, Italia.
I-au fost, de asemenea, decernate numeroase premii, printre care: Premiul Internațional pentru Poezie ‘Blaise Cendrars’ (Neuchâtel, Elveția) – 1997, Premiul Continental ‘Canto de América’ (UNESCO – Mexic) – 1998, Premiul Internațional pentru Poezie ‘Pier Paolo Pasolini’ (Italia). În 2003, în deplină concordanță cu convingerile sale politice, a refuzat să primească Premiul Național pentru Literatură ‘Miguel Ángel Asturias’.
Din vasta operă a lui Humberto Ak’Abal menționăm aici titlurile: AJYUQ’/ EL ANIMALERO (TURMA) – 1990, 1995; CHAJIL TZAQIBAL YA’/ GUARDIÁN DE LA CAÍDA DE AGUA (PAZNIC LA CASCADĂ) – 1993, 1994, 1996, 2000; HOJAS DEL ÁRBOL PAJARERO (FRUNZELE COPACULUI PĂSĂRAR) – 1995, 1999; CH’ANALIK EK’EJE NABE MUL/ DESNUDA COMO LA PRIMERA VEZ (GOALĂ CA ÎNTÂIA OARĂ) – 1998, 2000, 2004; OVILLO DE SEDA (GHEMUL DE MĂTASE) – 2000.

Traducere şi prezentare: Costel DREJOI