RONDEL DIMOVIAN

Un câine survola peste oraş
pe un covor volant la ora H
atunci când cerul se făcuse mov
şi el cânta pe versuri de Dimov

Oraşul se plimba cu capu-n nori
dar nu părea să simtă cum în zări
Un câine survola peste oraş
pe un covor volant la ora H

Pe când pisica neagră mieuna
cântând pe toate gamele de la
ciulind urechile de iepuraş
şi fără aripi ca de îngeraş
un câine survola peste oraş

ILUZIE CU PĂPUŞI DE TIMP

Bombe sexy
cu ceasul biologic dereglat
păşeau mecanic pe calea
timpului nostru
care s-a oprit
la ziua unei despărţiri
dintr-o absurdă
şi imposibilă iubire
sărită în aer
de la prima vedere
a vedeniei ce-a fost
şi a rămas
doar un amărât de film
pe care toată lumea-l ştie
şi
nici
nu
ne
mai
interesează

ILUZIE CU LUMINĂ-N NOAPTE

S-a aprins o lumină
peste mare,
peste nisip
şi peste noi,
dincolo de norii
unei realităţi
prea concrete,
şi fără direcţie…

S-a aprins o lumină
într-o noapte
ca într-o zi
pictată Rembrandtian,
bolnav, deprimant
şi inutil
precum o boală
fără medici
sau medicamente….

Dar lumina din noi…
cu greu va mai pâlpâi
până-n ziua aceea
în care se va arăta
licărind veşnic
în jurul nostru…

JOC PE CAZ DE BOALĂ

Inima mea
Sărea coarda pe arterele
Din orașul inimii tale.
Tu jucai șotron pe nori
Lovind cu piatra
Capul meu fără minte
Și fără de gânduri
Într-o copilărie
Impertinentă
Și impenetrabilă…

Gândul tău juca feste
Și-ncingea fieste
Pe 7 cărări ale
Metafizicului meu
Și doar inima mea
Ce mai știe de astea…
Restul le mai știe
Unul, Neamzheimer,
Specialistul nostru
În cazuri de boală
Care nici el nu mai știe
Cine pe cine
S-a îmbolnăvit
De toate cele boli…

TRIOLET PAMFLET

Să tulburăm iar somnul naţiunii
ce doarme fără noimă iar la post
şi fără conştiinţa raţiunii…

Să tulburăm iar somnul naţiunii
ce nu-şi asumă riscul acţiunii
şi se trezeşte-n clipa de „a fost”

Să tulburăm iar somnul naţiunii
ce doarme fără noimă, fără rost

ILUZIE CU NOCTURNĂ DE CHOPIN

Dar mai sărut fotografiile,
îmbrăţişez secundele rămase
şi păşesc cu tine
prin locuri care
nu ne mai cunosc
şi mă mai învelesc
cu plapuma de bucle nocturne
ce mă învăluie
în amintirile visului prea adevărat…

Şi mai sărut amintirea ta
dintr-o altă seară
cât o zi de post negru
şi de rugi întru noi
şi dragostea noastră

Şi mai ascult cântecul nostru
de pe o placă veche
care nu ştie patina timpului
care nu ştie să patineze;
doar ce ne duce
zburând cât colo şi cât coace
până la coptul fructelor
fără anotimp,
fără spaţiu şi timp…

Şi mai dansez
singur în cameră,
nu contează că muzica
s-a oprit şi am ameţit
de atâta-nvârtit
şi tot ce-a rămas
nu mai are cum
să mai prindă glas…

Şi ce-a mai fost
au avut grijă alţi martori oculari
fără ochelari
să toarne în forma fără fond
a formalităţii autorităţilor
care nu cunosc autorii
romanului nostru nescris…

Despre autor:

MARIUS-ADRIAN IONESCU
Redactor în revista “Cuvânt Argeşean”
Membru al cenaclelor:

• “Sind Junior” Piteşti(2010-2019)
• Juventus Piteşti(2011-2012)
• Armonii Carpatine Piteşti(2018-azi)
• Fabrica de Poezie Bucureşti(2019-azi)
• 
  Apariţii în volume colective:
• Ucenicii Vrăjitori vol. 9-13
• Aripi spre zbor(2017)
• Cuvinte de legătură(2017)
• Jurnalul unui câmp de aripi(2017)
• Anotimpuri(2020)
• 
  Prezenţe în presă:
• Revista “Bogdania”
• Revista “Monitorul de poezie”
• Revista “Carpatica”
• Revista “Cuvânt Argeşean”
• 
  Laureat al concursurilor :
• “Bogdania” – Focşani, 2016, 2018(poezie şi
  proză)
• “Renata Verejanu” – Chişinău, 2017(poezie)
• “Enăchiţă Văcărescu” – Târgovişte, 2018(proză)
• “Amurg Sentimental”, Giurgiu 2020(poezie)
• “Mantaua lui Gogol”, 2021(poezie)